Teoria atașamentului și stilurile de atașament

Teoria atasamentului si stilurile de atasament
Conform teoriei atasamentului lui John Bowlby, medic pediatru, psihiatru si psihanalist, pe la 2-3 luni bebelusul este capabil sa se ataseze de o figura zambitoare. Activarea comportamentului de atasament se face insa la 5-6 luni de viata, cand copilul isi face o harta a prezentei parintelui. Asta inseamna ca simte cand parintele lipseste si cand se intoarce. Intre 9-12 luni copilul se indeparteaza de ingrijitor, dar verifica din cand in cand daca acesta este prezent. Intre 1-2 ani, copilul isi cauta mama cand este in preajma strainilor. Intre 2-3 ani, copilul accepta si substitute persoana de atasament. Concluzia specialistilor este ca pana la 3 ani, copilul ar trebui sa aiba o baza securizanta de atasament. Aceasta securitate emotionala isi va pune amprenta asupra vietii lui intr-o foarte mare masura: increderea in sine, reusita personala, relatiile sociale pe care le va stabili ulterior, toate tin de baza de siguranta (atasare) dezvoltata in copilaria mica.

Cultivarea unui stil de atasament sigur inca din primii ani de copilarie presupune, in primul rand, ca parintii sa fie disponibili din punct de vedere emotional, pe cat de mult posibil pentru nevoile copiilor lor. Stilurile de atasament care se formeaza in copilarie sunt:

• Securizant/sigur: Eu sunt bine, Tu esti bine. In cazul acestui tip de atasament, parintele este prezent, disponibil si raspunde nevoilor copilului. Il iubeste neconditionat. Nu critica, ci incurajeaza copilul. Ii respecta alegerile/parerile. Ii fixeaza limite rezonabile. Este empatic, previzibil si constant in decizii. Rezultatele acestui comportament securizant se regasesc la copil in sensul in care are incredere in sine, se simte in siguranta cu sine si in lume. Devine comunicativ si cooperant. Invata autonomia si curajul. Invata sa exploreze mediul si sa experimenteze. Este vesel, relaxat, fericit.

• Anxios-ambivalent: Eu nu sunt bine, Tu esti bine. Parintele este anxios, agitat, critic, hiperprotectiv, imprevizibil, inconsecvent. Copilul va creste nesigur, obedient, confuz, manipulator, minciunos. Va fi irascibil, agitat, furios si va ramane centrat pe propria persoana si propriile nevoi.

• Evitant: Eu sunt bine, Tu nu esti bine. In acest caz, parintele iubeste conditionat (daca copilul este cuminte), este ostil, rigid, critic, invaziv, exigent, cu aversiune pentru contactul fizic. Copilul acestui tip de parinte se va simti respins, va fi nesigur, neaga nevoia de relatii, nu poate fi empatic. Invata sa se autocontina, fara sa impartaseasca cuiva trairile sale.

• Dezorganizat: Eu nu sunt bine, Tu nu esti bine. In acest caz, baza de siguranta (parinte, tutore, institutor) abuzeaza/traumatizeaza copilul. Parintele este infricosat, ostil, periculos, abuzator, poate suferi de o boala psihica. Copilul este agitat, cu tendinte agresive. Ingheata fizic si emotional, are tendinta de izolare. Strategia copilului reflecta un colaps. El este ingrozit si simte ca este in pericol, dar ramane fara solutie.

Ce e de facut?
Este foarte important sa recunoastem propriul stil de atasament, pentru a ne intelege punctele forte si vulnerabilitatile intr-o relatie, intrucat stilul de atasament influenteaza modul in care relationam, inclusiv in selectia partenerilor nostri. Tipul de atasament influenteaza modul in care fiecare dintre noi reactioneaza la propriile nevoi si cum alege sa le indeplineasca. De exemplu, un adult cu un stil de atasament sigur va fi increzator si capabil sa interactioneze usor cu ceilalti, raspunzand atat nevoilor proprii, cat si ale altora. Formarea unui stil de atasament securizant presupune dezvoltare personala, prin construirea de unor abilitati specifice de a:
• dezvolta relatii implinite cu ceilalti;
• mentine un echilibru emotional;
• explora lumea;
• face fata stresului;
• ne simti in siguranta;
• ne bucura de propria persoana si a gasi implinirea alaturi de ceilalti;
• ne reveni dupa dezamagiri sau evenimente neplacute.

Identifica propriul stil de atasament
Completeaza chestionarul lui Collins si Read (Adult Attachement Scale) si evalueaza in ce masura afirmatiile te caracterizeaza pe tine in general si modul tau de a simti. Fiecare afirmatie trebuie evaluata pe o scala in 5 trepte: 1-dezacord puternic, 2-dezacord partial, 3-nu stiu, 4-acord partial, 5-acord puternic. Se calculeaza media aritmetica a scorurilor obtinute la fiecare stil de atasament si se obtin astfel trei scoruri, cate unul la fiecare tip de atasament (securizant: afirmatiile 3, 4, 7, 13, 14, 17, evitant: afirmatiile 1, 2, 5, 15, 16, 18 si anxios ambivalent: afirmatiile 6, 8, 9, 10, 11, 12). Se considera predominant stilul de atasament pentru care scorul obtinut este cel mai mare, deoarece nu exista tipuri pure, fiecare persoana avand tipul ei specific de atasament.

1. Ma simt neplacut sa ajung sa depind de altii.
2. Oamenii nu sunt niciodata acolo unde ai nevoie de ei.
3. Ma simt in largul meu atunci cand depind de altii.
4. Stiu ca ceilalti vor fi acolo unde am nevoie de ei.
5. Imi este greu sa am incredere in ceilalti.
6. Nu sunt sigur ca pot avea intotdeauna incredere ca ceilalti vor fi acolo unde am nevoie de ei.
7. Nu ma ingrijorez frecvent ca voi fi abandonat.
8. Adesea imi este teama ca de fapt partenerul nu ma iubeste.
9. Mi se pare ca ceilalti sunt rezervati in a-mi deveni apropiati pe cat mi-ar placea mie.
10. Imi este teama adesea ca partenerul nu vrea sa ramana cu mine.
11. Imi doresc o comuniune completa cu o alta persoana.
12. Dorinta mea de comuniune ii sperie cateodata pe ceilalti.
13. Mi se pare relativ usor sa ma apropii de ceilalti.
14. Nu ma ingrijorez frecvent ca cineva mi-ar putea deveni prea apropiat.
15. Ma simt oarecum stingherit sa fiu apropiat cu ceilalti.
16. Ma irita ca cineva sa vrea sa imi devina prea apropiat.
17. Ma simt in largul meu cand ceilalti depind de mine.
18. Adesea iubitul meu vrea sa fim mai intimi unul cu celalalt decat ma simt eu bine.