- Email: psiholog@oanasavin.ro
- +40722299322
Credeți că putem avea o viață sexuală satisfăcătoare dacă nu ne simțim confortabil să vorbim deschis despre dorințele, limitele și dificultățile noastre?
Uneori, corpul nu răspunde așa cum ne-am dori. Alteori, dorința există, dar este însoțită de anxietate, rușine sau teamă. Putem evita intimitatea fără să înțelegem de ce, putem simți presiunea de a ne ridica la anumite așteptări sau putem ajunge să asociem sexul cu obligația, nu cu plăcerea. Sex-terapia este un domeniu despre care se vorbește încă prea puțin, deși dificultățile sexuale pot afecta profund stima de sine, relațiile și calitatea vieții.
Există dificultăți sexuale despre care oamenii vorbesc foarte greu, chiar și cu partenerii lor.
Un bărbat care se teme că nu va putea menține erecția și începe să evite inițierea contactului sexual. O femeie care simte dorință, dar pentru care penetrarea este dureroasă. Un cuplu care nu mai are o viață sexuală satisfăcătoare, dar nu găsește cuvintele pentru a discuta despre acest lucru.
Uneori, problema nu este lipsa atracției, ci teama de eșec. Alteori, este o experiență corporală neplăcută, o dificultate de comunicare sau o relație tensionată cu propria sexualitate. În multe dintre aceste situații, oamenii încearcă să găsească singuri soluții. Caută informații pe internet, testează diferite metode sau evită pur și simplu situațiile care le provoacă disconfort.
Dar atunci când dificultatea persistă, poate fi utilă sex-terapia. Aceasta nu este despre tehnici sexuale spectaculoase și nici despre învățarea unor rețete pentru a avea o viață sexuală perfectă. Este o formă de intervenție specializată care urmărește să înțeleagă și să abordeze factorii psihologici, relaționali și comportamentali implicați în dificultățile sexuale.
Un fenomen important în psihologia sexualității este anxietatea de performanță. Să luăm exemplul unui bărbat care a avut o experiență în care nu a reușit să obțină sau să mențină erecția. Poate că era obosit, stresat sau preocupat de altceva. Situația s-a întâmplat o singură dată, dar a început să o interpreteze ca pe un semn că există o problemă. La următoarea experiență sexuală, apare gândul: „Dacă se întâmplă din nou?”. În loc să fie atent la senzații și la apropierea cu partenera, începe să își monitorizeze permanent reacțiile corpului. Verifică dacă erecția este suficient de fermă, dacă durează suficient și dacă partenera observă ceva. Această preocupare crește anxietatea, iar anxietatea poate interfera cu răspunsul sexual.
Se formează astfel un cerc vicios:
În sex-terapie, acest cerc poate fi explorat și întrerupt prin intervenții adaptate persoanei, fără a transforma fiecare experiență intimă într-un test al funcționării sexuale.
Este important și ca dificultățile erectile persistente să fie evaluate medical, deoarece pot avea cauze vasculare, hormonale, neurologice sau medicamentoase.
O altă situație în care sex-terapia poate avea un rol important este durerea asociată activității sexuale.
Pentru unele femei, contactul sexual poate fi însoțit de durere, tensiune musculară sau senzația că penetrarea este imposibilă. În anumite situații, poate fi vorba despre vaginism, durere genito-pelvină sau dispareunie, dar aceste dificultăți au cauze diferite și necesită evaluare adecvată. Experiența poate deveni extrem de frustrantă. Persoana își dorește apropiere, dar anticipează durerea. Începe să se tensioneze înainte de contactul sexual, iar teama poate amplifica dificultatea. Partenerul poate interpreta evitarea drept lipsă de atracție sau respingere, ceea ce adaugă o presiune relațională suplimentară.
În astfel de cazuri, abordarea poate necesita colaborarea dintre medicul ginecolog, psihoterapeutul cu pregătire în sex-terapie și, când este indicat, fizioterapeutul specializat în planșeul pelvin.
Un principiu esențial este că durerea nu trebuie normalizată și nici suportată în numele menținerii unei vieți sexuale. Scopul intervenției nu este să convingă persoana să tolereze disconfortul, ci să identifice cauzele și să creeze condiții pentru o experiență sigură și lipsită de presiune.
Dificultățile orgasmice pot genera multă frustrare și pot afecta imaginea de sine. Unele persoane nu au experimentat niciodată orgasmul. Altele îl pot experimenta în anumite condiții, dar nu și în timpul contactului sexual cu partenerul.
Există și situații în care orgasmul a fost posibil anterior, dar a devenit dificil sau absent. Cauzele pot fi multiple: factori medicali, efecte secundare ale medicamentelor, anxietate, lipsa stimulării potrivite, dificultăți de comunicare, rușine sau experiențe sexuale negative.
Un aspect important este că există o mare variabilitate individuală în ceea ce privește răspunsul sexual. Orgasmul nu trebuie transformat într-un obiectiv obligatoriu pentru fiecare experiență intimă.
În sex-terapie, explorarea poate include înțelegerea propriilor preferințe, reducerea anxietății, dezvoltarea comunicării și diminuarea presiunii asociate performanței.
Nu este neobișnuit ca partenerii să aibă niveluri diferite de dorință sexuală. Unul își dorește contact sexual mai frecvent, celălalt mai rar. Unul inițiază apropierea, celălalt se simte presat. Unul interpretează refuzul ca pe o respingere, celălalt simte că sexualitatea a devenit o responsabilitate.
În timp, problema nu mai este doar frecvența contactelor sexuale, ci semnificația emoțională pe care fiecare o atribuie diferenței. Pentru unul, sexul poate reprezenta confirmarea iubirii și a dorinței celuilalt. Pentru celălalt, apropierea emoțională poate fi o condiție importantă pentru apariția dorinței sexuale.
Dacă aceste diferențe nu sunt discutate, se poate instala un ciclu de presiune și retragere. Partenerul cu dorință mai mare insistă, cel cu dorință mai redusă evită, iar fiecare ajunge să se simtă neînțeles.
Sex-terapia de cuplu poate ajuta la explorarea acestor diferențe fără să transforme unul dintre parteneri în persoana care are dreptate și pe celălalt în persoana care trebuie să se schimbe. Obiectivul este construirea unei forme de intimitate în care dorințele, limitele și nevoile ambilor parteneri să poată fi exprimate.
Este o abordare care urmărește reducerea anxietății de performanță și reconectarea cu experiența senzorială. În loc ca sexul să fie organizat în jurul penetrării, erecției sau orgasmului, partenerii sunt invitați să exploreze gradual senzațiile corporale și apropierea fizică. În formele sale clasice, exercițiile pot începe cu atingeri non-genitale, fără obiectivul de a ajunge la contact sexual. Ulterior, în funcție de dificultate și de recomandările terapeutului, explorarea poate evolua.
De ce poate fi utilă această abordare? Pentru că mută atenția de la performanță la experiență. Persoana nu mai trebuie să demonstreze că funcționează sexual, ci poate observa ce simte, ce îi place și ce îi provoacă disconfort.
Exercițiile sunt adaptate fiecărui cuplu și presupun consimțământ, comunicare și respectarea limitelor. Nu sunt o obligație și nu trebuie practicate în situații în care există constrângere, teamă sau lipsă de siguranță.
Mulți adulți au crescut fără să primească informații corecte și echilibrate despre sexualitate. Au învățat că sexul este un subiect rușinos, că anumite dorințe sunt inacceptabile sau că trebuie să corespundă unor standarde de performanță.
Unele femei au fost învățate că plăcerea lor este secundară. Unii bărbați au primit mesajul că trebuie să fie permanent disponibili sexual și că orice dificultate reprezintă un eșec al masculinității.
Aceste convingeri pot deveni atât de interiorizate încât persoana nu le mai recunoaște ca pe niște mesaje preluate din mediul în care a crescut. Le percepe ca adevăruri despre sine.
În sex-terapie, o componentă importantă poate fi identificarea și reevaluarea acestor convingeri.
Ce înseamnă pentru mine să fiu un partener sexual bun? De unde am învățat că anumite dorințe sunt rușinoase? De ce simt că trebuie să îmi ascund preferințele? Ce înseamnă pentru mine o experiență sexuală reușită?
Uneori, schimbarea începe prin renunțarea la standarde nerealiste pe care persoana nici măcar nu le-a ales conștient.
Pentru multe persoane, simplul gând de a discuta despre viața sexuală cu un terapeut poate fi inconfortabil. Apare teama că vor fi judecate, că vor trebui să ofere detalii intime sau că vor fi puse în situația de a face exerciții care le depășesc limitele.
În realitate, intervenția începe printr-o evaluare și o discuție despre dificultatea pentru care persoana solicită ajutor.
Terapeutul poate explora:
În funcție de situație, pot fi utilizate intervenții cognitiv-comportamentale, tehnici de mindfulness, exerciții de comunicare, intervenții de cuplu sau exerciții graduale de explorare senzorială.
Este important să nu atribuim automat psihicului orice dificultate sexuală. De exemplu, disfuncția erectilă poate fi un semnal timpuriu al unor probleme cardiovasculare. Durerea sexuală poate avea cauze ginecologice, urologice, neurologice sau musculare. Modificările dorinței pot fi asociate cu anumite medicamente, schimbări hormonale sau afecțiuni medicale.
În multe situații, cea mai potrivită abordare este una interdisciplinară. Evaluarea medicală identifică sau exclude factorii fiziologici relevanți, iar intervenția psihosexuală abordează componentele emoționale, cognitive și relaționale.
Trăim într-o cultură în care sexualitatea este adesea prezentată fie ca performanță, fie ca o experiență spontană, lipsită de orice dificultate. Rareori vorbim despre nesiguranță, diferențe de dorință, dificultăți orgasmice, durere sau perioade în care sexul pur și simplu nu este o prioritate.
Această imagine idealizată poate face ca oamenii să se simtă singuri atunci când se confruntă cu probleme sexuale. Dar sexualitatea se schimbă de-a lungul vieții. Este influențată de corp, sănătate, relații, experiențe și context.
Nu trebuie să arate la fel la 25, 40 sau 60 de ani. Nu trebuie să urmeze un anumit ritm și nu trebuie să reproducă scenariile pe care le vedem în filme sau pe rețelele sociale.
Uneori, cel mai important progres nu este să avem mai mult sex, ci să putem vorbi despre el fără teamă, să ne cunoaștem mai bine corpul și să ne respectăm limitele.
Sex-terapia nu urmărește să transforme oamenii în parteneri sexuali perfecți. Îi ajută să înțeleagă ce îi împiedică să trăiască sexualitatea într-un mod autentic, sigur și satisfăcător. Pentru că intimitatea nu ar trebui să fie un loc în care trebuie să demonstrăm ceva, ci un spațiu în care putem fi prezenți, vulnerabili și liberi să fim noi înșine.
