- Email: psiholog@oanasavin.ro
- +40722299322
De ce uneori ne dorim apropiere, dar evităm intimitatea? De ce putem iubi un om și totuși să nu mai simțim dorință sexuală față de el? De ce rușinea, anxietatea, imaginea corporală sau experiențele din trecut pot influența felul în care trăim sexualitatea? Sexualitatea nu este doar o funcție biologică și nici un comportament separat de restul vieții noastre emoționale. Este o dimensiune complexă a identității, relațiilor și experienței de sine.
Există oameni care își iubesc partenerul, se simt în siguranță în relație și își doresc apropiere, dar observă că viața lor sexuală nu mai funcționează așa cum și-ar dori.
Există oameni care simt atracție, dar se blochează atunci când intimitatea devine reală. Alții se simt inconfortabil în propriul corp, au dificultăți în a-și exprima dorințele sau trăiesc sexualitatea însoțită de vinovăție și rușine.
Și există persoane care se întreabă dacă este ceva în neregulă cu ele pentru că nu simt dorință sexuală la fel de frecvent sau în același mod ca partenerii lor.
Aceste experiențe au un numitor comun: sexualitatea umană nu poate fi înțeleasă exclusiv prin mecanismele corpului. Ea este influențată de emoții, experiențe relaționale, educație, cultură, imagine corporală, starea psihică, sănătate și felul în care am învățat să ne raportăm la plăcere și vulnerabilitate.
Aici intervine psihosexualitatea, un domeniu care explorează relația dintre procesele psihologice și experiența sexuală.
Psihosexualitatea se referă la dimensiunea psihologică a sexualității: felul în care ne construim identitatea sexuală, experimentăm atracția, dorința, plăcerea, intimitatea și relația cu propriul corp. Nu este vorba doar despre funcționarea sexuală propriu-zisă, ci și despre semnificațiile pe care le atribuim sexualității.
De exemplu, două persoane pot avea o capacitate fiziologică similară de a experimenta plăcerea, dar relația lor cu sexualitatea poate fi foarte diferită. Una se poate simți confortabil să își exprime dorințele, să comunice ce îi place și să exploreze intimitatea. Cealaltă poate simți rușine, teamă de evaluare, presiunea de a performa sau dificultatea de a se abandona experienței. Diferența nu este neapărat una de funcționare biologică. Poate fi și una legată de experiențele psihologice și relaționale.
Psihosexualitatea ne ajută să înțelegem că sexualitatea nu este doar ceva ce facem, ci și ceva ce trăim, simțim și integrăm în identitatea noastră.
Una dintre cele mai răspândite neînțelegeri despre sexualitate este ideea că dorința ar trebui să apară spontan, fără niciun context. În realitate, există diferențe importante între oameni și chiar între perioadele vieții aceleiași persoane.
Dorința poate apărea și ca răspuns la apropiere, stimulare și experiențe intime plăcute, nu doar ca impuls spontan. Această perspectivă este importantă mai ales pentru persoanele care interpretează absența dorinței spontane drept dovada că nu își mai iubesc partenerul sau că există o problemă în relație.
Să presupunem că o femeie ajunge seara acasă după o zi solicitantă. Are responsabilități, este preocupată de probleme profesionale și simte că nu mai are resurse emoționale. Partenerul inițiază apropierea, dar ea nu simte imediat dorință sexuală. Dacă există disponibilitate, confort și consimțământ, apropierea poate crea contextul în care dorința apare treptat.
Acest lucru nu înseamnă că trebuie să accepte contactul sexual în absența dorinței sau că trebuie să se lase convinsă. Înseamnă doar că dorința nu funcționează identic pentru toată lumea. Este important să facem diferența între dorința care apare spontan și dorința responsivă.
Unul dintre factorii care pot afecta viața sexuală este presiunea de a performa. Trebuie să arăt bine. Trebuie să fiu suficient de atrăgător. Trebuie să am o reacție sexuală într-un anumit interval. Trebuie să ofer plăcere. Trebuie să ajung la orgasm.
În loc să fie prezentă în experiență, persoana începe să se monitorizeze permanent. Se întreabă dacă arată bine, dacă partenerul este mulțumit, dacă reacționează corect sau dacă se întâmplă ceva anormal.
În psihologia sexualității, acest fenomen este asociat cu spectatoring, fiind corelat și cu anxietatea de performanță. Persoana nu mai este complet implicată în experiență, ci ajunge să se observe din exterior. Această monitorizare poate crește anxietatea și poate interfera cu excitația și plăcerea.
Paradoxul este că, încercând să controleze fiecare aspect al experienței sexuale, persoana își poate pierde tocmai capacitatea de a fi prezentă în ea. Uneori, o schimbare importantă presupune renunțarea la ideea că sexul trebuie să respecte un scenariu prestabilit.
Mulți adulți au dificultăți în a vorbi despre sexualitate, chiar și în relații de lungă durată. Le este greu să spună ce își doresc, ce nu le place, ce îi incomodează sau ce întrebări au.
Uneori, nu își cunosc suficient propriile preferințe. Alteori, le cunosc, dar se tem că vor fi judecați.
Rușinea sexuală se poate forma în contexte foarte diferite:
Rușinea poate influența nu doar comportamentul sexual, ci și felul în care persoana se percepe pe sine. Poate să își considere dorințele inacceptabile, să evite conversațiile intime sau să simtă că trebuie să ascundă anumite aspecte ale identității sale.
Într-un proces de consiliere psihosexuală, explorarea acestor mesaje internalizate poate ajuta persoana să distingă între propriile valori și regulile pe care le-a preluat din mediul în care a crescut.
La începutul unei relații, noutatea, anticiparea și intensitatea îndrăgostirii pot contribui la o experiență sexuală diferită. Pe măsură ce relația evoluează, apar responsabilități, rutine, oboseală și uneori conflicte nerezolvate. Dorința sexuală poate deveni mai puțin spontană sau poate fluctua.
Dar există și un aspect relațional important: felul în care ne simțim cu partenerul influențează adesea disponibilitatea noastră pentru intimitate. Este dificil să simți apropiere erotică atunci când există resentimente acumulate, lipsă de încredere, presiune sau sentimentul că nu ești ascultat.
Uneori, persoana nu evită sexul în sine, ci contextul emoțional în care acesta se desfășoară. De exemplu, dacă apropierea fizică este inițiată aproape exclusiv atunci când partenerul dorește sex, celălalt poate începe să perceapă orice gest afectuos ca pe o invitație la contact sexual. În timp, îmbrățișările, săruturile sau gesturile tandre pot deveni încărcate de anticiparea unei solicitări.
O relație în care există apropiere fizică fără obligația ca aceasta să ducă întotdeauna la sex poate crea mai mult spațiu pentru spontaneitate și confort.
Stresul, anxietatea, depresia, epuizarea și dificultățile relaționale pot influența dorința și răspunsul sexual. La fel, schimbările hormonale, anumite afecțiuni medicale, durerea, medicamentele și modificările fiziologice asociate diferitelor etape ale vieții pot avea un rol important. De aceea, dificultățile sexuale nu ar trebui interpretate automat ca probleme psihologice.
O scădere persistentă a dorinței, durerea în timpul contactului sexual, dificultățile de excitație sau modificările orgasmului pot necesita și o evaluare medicală.
O abordare psihosexuală competentă ține cont de interacțiunea dintre factorii biologici, psihologici și relaționali.
Terapia psihosexuală este o formă de intervenție specializată care explorează dificultățile sexuale din perspectivă psihologică și relațională. Poate fi utilă atât individual, cât și în cuplu.
Printre dificultățile abordate se numără:
În funcție de situație, intervenția poate include psihoeducație, explorarea convingerilor despre sexualitate, tehnici cognitiv-comportamentale, intervenții relaționale și exerciții graduale de reconectare cu propriul corp. Acestea presupun explorarea graduală a senzațiilor și a apropierii fizice, fără ca performanța sau atingerea orgasmului să fie obiectivul imediat.
Scopul este reducerea presiunii și dezvoltarea unei relații mai relaxate cu experiența senzorială și intimă.
Pentru unele persoane, intimitatea poate deveni dificilă după experiențe traumatice, abuz, încălcarea consimțământului sau relații în care limitele personale nu au fost respectate. În astfel de situații, anumite contexte, gesturi sau senzații pot declanșa reacții intense. Persoana poate simți anxietate, tensiune, nevoia de a se retrage sau dificultatea de a rămâne conectată la propriile senzații.
Uneori, poate exista o diferență între ceea ce își dorește conștient și reacțiile automate ale corpului. Este important ca aceste experiențe să fie abordate cu grijă, fără presiune și fără ideea că persoana trebuie să își depășească rapid reacțiile.
Terapia informată de traumă urmărește să respecte ritmul persoanei, limitele sale și sentimentul de control asupra propriului corp. Intimitatea nu trebuie folosită ca exercițiu de expunere forțată și nici ca dovadă că cineva s-a vindecat.
Nu există o frecvență universală a contactelor sexuale care să definească o relație sănătoasă. Nu există o vârstă până la care trebuie să simțim dorință, un număr obligatoriu de orgasme sau un model unic de viață sexuală.
O sexualitate sănătoasă presupune, printre altele:
Sexualitatea nu trebuie să devină o obligație pentru a demonstra iubirea, pentru a menține relația sau pentru a satisface așteptările sociale. Și, la fel de important, absența dorinței sexuale nu reprezintă automat o problemă. Asexualitatea, de exemplu, este o orientare sexuală și nu trebuie confundată cu o disfuncție.
Atunci când apar dificultăți sexuale, întrebarea este adesea: „Ce nu funcționează la mine?”
Poate că ar fi mai util să începem cu alte întrebări: Mă simt în siguranță în relația mea?, Pot să spun ce îmi place și ce nu îmi place?, Îmi cunosc propriile dorințe sau încerc să răspund așteptărilor altcuiva?, Există presiune în jurul performanței sexuale?, Mă simt confortabil în propriul corp?, Există experiențe din trecut care influențează felul în care trăiesc intimitatea astăzi?
Aceste întrebări nu oferă automat răspunsuri, dar pot deschide o explorare mai profundă.
Poate că uneori nu avem nevoie de mai multă tehnică, de mai mult efort sau de mai multă performanță. Poate că avem nevoie de mai multă siguranță, de mai multă comunicare și de o relație mai puțin critică cu propriul corp.
Sexualitatea nu este un examen pe care trebuie să îl promovăm. Nu este o obligație și nici o măsură a valorii noastre ca parteneri. Este o dimensiune a experienței umane care merită explorată cu respect, curiozitate, libertate și grijă față de propriile limite.
Adresa
Email
Telefon