- Email: psiholog@oanasavin.ro
- +40722299322
Propozițiile vindecătoare în constelații
În constelații cuvintele vindecă. Nu orice cuvinte. Este vorba despre anumite fraze vindecătoare, care ne permit să vorbim limbajul sufletului, în moduri care sunt eliberatoare pentru noi și cei din jurul nostru.
Frazele/propozițiile vindecătoare vin la capătul unui drum care înseamnă conținere, contact și conexiune cu persoana care lucrează. Cu cât sunt mai simple și adaptate contextului, cu atât potențialul lor transformator este mai mare.
Prin verbalizarea lor se recunoaște și se numește ceva ce nu a fost rostit până acum: “Acum te văd”. Ele pot fi date de către facilitator, dar pot veni și din partea reprezentanților.
În general, propozițiile folosite sunt de 2 feluri: fie reîntăresc tiparul, povestea, pentru a fi conștientizate de către client, fie dezvăluie un adevăr profund din sistem, ce nu a putut fi rostit.
Frazele rostite ajută la echilibrarea emisferelor cerebrale, pentru punerea în context cognitiv a emoțiilor trăite. Aceste fraze trebuie să fie scurte, concise și în context pentru a putea vorbi în limbajul inconștientului.
Există propoziții potrivite pentru fiecare dintre legile sistemice fundamentale (apartenența, ordinea și echilibrul dintre a da și a primi), în scopul reașezării unor dinamici și aducerea echilibrului în sistem. De exemplu, pentru reașezarea ordinii (ierarhiei sistemice) se pot rosti de copil către părinte fraze de genul: “Tu ești mama/tatăl meu și eu sunt primul tău copil”. “Tu ești mare, eu sunt mic”. “Tu dai și eu primesc”. “Tu mi-ai dat viața”. “Iau acum viața de la tine cu tot ce te-a costat pe tine și fac ceva bun cu ea în onoarea ta. Îți mulțumesc că mi-ai dat viața.”
În oglindă, părintele poate rosti către copil: “Eu sunt mama/tatăl tău și tu ești primul meu copil”. ”Eu ți-am dat viața”. “Eu dau și tu primești”. “Eu sunt mare, tu ești mic”.
Acest tip de fraze se poate formula în funcție de situație, între parteneri/familii mixte – în cazul în care unul dintre parteneri s-a recăsătorit, este important să recunoască locul primei soții, de exemplu: “Tu ai fost prima. Te onorez ca pe prima mea soție. Te rog să fii înțelegătoare, pentru că de acum am o altă soție.”
Mama vitregă poate rosti către copilul partenerului propoziții de genul: “Tu ai fost aici înaintea mea. Onorez și respect relația ta cu tatăl tău. Onorez și respect pe mama ta, ca fiind prima.”
Copii care suferă în urma divorțului pot verbaliza propoziții de genul: “Voi ați venit împreună și mi-ați dat viața. Indiferent ce s-a întâmplat între voi, veți fi mereu împreună în inima mea.”
Și în cazul relației victimă – agresor se pot rosti fraze, ca de exemplu: “Ceea ce mi-ai făcut nu a fost în regulă pentru mine. Acum sunt pregătit să-ți las consecințele faptelor tale și să te las a pleci”. Agresorul poate simți astfel remușcarea și poate privi în ochi victima. Victima își exprimă furia ucigașă și jalea, până este pregătită să stea față în față cu agresorul și să-i redea consecințele faptelor sale.
Câteodată este necesar ca propozițiile să fie repetate, până clientul se poate conecta cu emoția: “Te urăsc” – apare întâi conectarea cu furia și abia apoi descărcarea.
Copiii nu au de ce să-și ierte părinții, pentru că acest lucru îi situează într-o poziție de judecată față de părinți, într-un loc în care sunt mai mari decât aceștia. Este suficient să accepte că părintele nu a putut mai mult, iar fraza potrivită în această situație poate fi: ”Mulțumesc pentru ce ai putut face. Fără tine n-aș fi ceea ce sunt azi”. Părinții nu cer iertare, ci pot spune “Îmi pare rău”.
Plecăciunea în fața propriilor părinți face parte din procesul vindecării și reașezării copilului pe locul său de adult: ”Te rog mama/tata privește-mă ca pe copilul tău”. Corpul știe când poate face acesta plecăciune. ”Dragă mamă, tu ești cea mai bună mamă pentru mine și eu sunt cel mai bun copil pentru tine. Fără tine n-aș fi azi aici. Eu sunt așa datorită ție. Nu pot avea altă mamă. Tu ești cea mai bună mamă pe care o puteam avea. Acum îți dau loc în inima mea. Sunt gata să iau viața de la tine, cu toate costurile pe care le-ai avut și să fac ceva bun cu ea, în onoarea ta”.
De asemenea putem recunoaște locul în care ne aflăm în prezent, în relația cu unul dintre părinți – pentru că metoda constelațiilor este una fenomenologică, în care nu se analizează cauza / efectul, ci doar se constată ceea ce este, dintr-un loc lipsit de judecată: ”Dragă mamă/tată, te-am judecat și încă o mai fac și poate te voi mai judeca o perioadă, dar tu ești mama/tatăl meu.”
Și în cazul adopțiilor se pot rosti propoziții care să aducă recunoaștere locului părinților biologici: ”Tu ești mama/tatăl biologic al copilului meu. Voi ați fost primii. Fără voi, copilul meu nu ar fi existat. Vă rog să fiți prietenoși, dacă acum vă iau copilul și mă voi ocupa de el/îl voi crește”.
Uneori pot apărea dinamici inconștiente de genul fetița tatălui și băiețelul mamei, adică fiica/fiul devin partenerii părinților. Pentru aceste situații, de exemplu fiul către mamă, se pot folosi fraze: ”O să fiu un soț mai bun decât a fost tata. Acesta e locul meu, lângă tine. O să am eu grijă de tine. Tată, îți iau eu locul”. Pentru reașezarea acestei dinamici, se pot formula fraze de genul: “Nu pot să-ți iau eu locul. Nu sunt suficient de mare să stau în locul tău. Îmi recunosc locul meu” sau din partea părinților către copil: “Indiferent ce s-a întâmplat sau se va întâmpla, am fost împreună și ți-am dat viața. Noi suntem părinții, tu ești copilul. Nu poți face ca lucrurile să fie în regulă pentru noi. În sufletul tău, vom fi mereu împreună, ca părinți ai tăi”.
Între parteneri pot apărea de cele mai multe ori proiecții ale propriilor părinți, pentru îndeplinirea nevoilor din copilărie, în relația cu aceștia: nevoia de a fi văzut, apreciat, iubit, valorizat etc. În aceste cazuri, este util să rostim fraze de genul: ”Sunt partenera ta și doar partenera ta. Nu sunt mama tău. Tu ești partenerul potrivit pentru mine. Sunt disponibilă pentru tine, să te primesc acum cu tot ce ești tu”. În plus, este nevoie și de o acceptare a părinților partenerului, pentru ca să-l pot primi pe acesta cu tot ceea ce este el.
Chiar dacă uneori par de o simplitate copilărească, rostirea frazelor potrivite în momentul potrivit, acționează în munca de constelații ca un declanșator pentru reașezarea unor dinamici inconștiente, pentru reașezarea pe locul nostru. De abia de aici încolo putem să ne bucurăm de darul vieții primit de la părinții noștri și să ne trăim existența la potențial maxim.
