Propozițiile vindecătoare în constelații

Propozitiile vindecatoare in constelatii

In constelatii cuvintele vindeca. Nu orice cuvinte. Este vorba despre anumite fraze vindecatoare, care ne permit sa vorbim limbajul sufletului, in moduri care sunt eliberatoare pentru noi si cei din jurul nostru.

Frazele/propozitiile vindecatoare vin la capatul unui drum care inseamna continere, contact si conexiune cu persoana care lucreaza. Cu cat sunt mai simple si adaptate contextului, cu atat potentialul lor transformator este mai mare.

Prin verbalizarea lor se recunoaste si se numeste ceva ce nu a fost rostit pana acum: “Acum te vad”. Ele pot fi date de catre facilitator, dar pot veni si din partea reprezentantilor.

In general, propozitiile folosite sunt de 2 feluri: fie reintaresc tiparul, povestea, pentru a fi constientizate de catre client, fie dezvaluie un adevar profund din sistem, ce nu a putut fi rostit.

Frazele rostite ajuta la echilibrarea emisferelor cerebrale, pentru punerea in context cognitiv a emotiilor traite. Aceste fraze trebuie sa fie scurte, concise si in context pentru a putea vorbi in limbajul inconstientului.

Exista propozitii potrivite pentru fiecare dintre legile sistemice fundamentale (apartenenta, ordinea si echilibrul dintre a da si a primi), in scopul reasezarii unor dinamici si aducerea echilibrului in sistem. De exemplu, pentru reasezarea ordinii (ierarhiei sistemice) se pot rosti de copil catre parinte fraze de genul: “Tu esti mama/tatal meu si eu sunt primul tau copil”. “Tu esti mare, eu sunt mic”. “Tu dai si eu primesc”. “Tu mi-ai dat viata”. “Iau acum viata de la tine cu tot ce te-a costat pe tine si fac ceva bun cu ea in onoarea ta. Iti multumesc ca mi-ai dat viata.”

In oglinda, parintele poate rosti catre copil: “Eu sunt mama/tatal tau si tu esti primul meu copil”. ”Eu ti-am dat viata”. “Eu dau si tu primesti”. “Eu sunt mare, tu esti mic”.

Acest tip de fraze se poate formula in functie de situatie, intre parteneri/familii mixte – in cazul in care unul dintre parteneri s-a recasatorit, este important sa recunoasca locul primei sotii, de exemplu: “Tu ai fost prima. Te onorez ca pe prima mea sotie. Te rog sa fii intelegatoare, pentru ca de acum am o alta sotie.”

Mama vitrega poate rosti catre copilul partenerului propozitii de genul: “Tu ai fost aici inaintea mea. Onorez si respect relatia ta cu tatal tau. Onorez si respect pe mama ta, ca fiind prima.”

Copii care sufera in urma divortului pot verbaliza propozitii de genul: “Voi ati venit impreuna si mi-ati dat viata. Indiferent ce s-a intamplat intre voi, veti fi mereu impreuna in inima mea.”

Si in cazul relatiei victima – agresor se pot rosti fraze, ca de exemplu: “Ceea ce mi-ai facut nu a fost in regula pentru mine. Acum sunt pregatit sa-ti las consecintele faptelor tale si sa te las a pleci”. Agresorul poate simti astfel remuscarea si poate privi in ochi victima. Victima isi exprima furia ucigasa si jalea, pana este pregatita sa stea fata in fata cu agresorul si sa-i redea consecintele faptelor sale.

Cateodata este necesar ca propozitiile sa fie repetate, pana clientul se poate conecta cu emotia: “Te urasc” – apare intai conectarea cu furia si abia apoi descarcarea.

Copiii nu au de ce sa-si ierte parintii, pentru ca acest lucru ii situeaza intr-o pozitie de judecata fata de parinti, intr-un loc in care sunt mai mari decat acestia. Este suficient sa accepte ca parintele nu a putut mai mult, iar fraza potrivita in aceasta situatie poate fi: ”Multumesc pentru ce ai putut face. Fara tine n-as fi ceea ce sunt azi”. Parintii nu cer iertare, ci pot spune “Imi pare rau”.

Plecaciunea in fata propriilor parinti face parte din procesul vindecarii si reasezarii copilului pe locul sau de adult: ”Te rog mama/tata priveste-ma ca pe copilul tau”. Corpul stie cand poate face acesta plecaciune. ”Draga mama, tu esti cea mai buna mama pentru mine si eu sunt cel mai bun copil pentru tine. Fara tine n-as fi azi aici. Eu sunt asa datorita tie. Nu pot avea alta mama. Tu esti cea mai buna mama pe care o puteam avea. Acum iti dau loc in inima mea. Sunt gata sa iau viata de la tine, cu toate costurile pe care le-ai avut si sa fac ceva bun cu ea, in onoarea ta”.

De asemenea putem recunoaste locul in care ne aflam in prezent, in relatia cu unul dintre parinti – pentru ca metoda constelatiilor este una fenomenologica, in care nu se analizeaza cauza / efectul, ci doar se constata ceea ce este, dintr-un loc lipsit de judecata: ”Draga mama/tata, te-am judecat si inca o mai fac si poate te voi mai judeca o perioada, dar tu esti mama/tatal meu.”

Si in cazul adoptiilor se pot rosti propozitii care sa aduca recunoastere locului parintilor biologici: ”Tu esti mama/tatal biologic al copilului meu. Voi ati fost primii. Fara voi, copilul meu nu ar fi existat. Va rog sa fiti prietenosi, daca acum va iau copilul si ma voi ocupa de el/il voi creste”.

Uneori pot aparea dinamici inconstiente de genul fetita tatalui si baietelul mamei, adica fiica/fiul devin partenerii parintilor. Pentru aceste situatii, de exemplu fiul catre mama, se pot folosi fraze: ”O sa fiu un sot mai bun decat a fost tata. Acesta e locul meu, langa tine. O sa am eu grija de tine. Tata, iti iau eu locul”. Pentru reasezarea acestei dinamici, se pot formula fraze de genul: “Nu pot sa-ti iau eu locul. Nu sunt suficient de mare sa stau in locul tau. Imi recunosc locul meu” sau din partea parintilor catre copil: “Indiferent ce s-a intamplat sau se va intampla, am fost impreuna si ti-am dat viata. Noi suntem parintii, tu esti copilul. Nu poti face ca lucrurile sa fie in regula pentru noi. In sufletul tau, vom fi mereu impreuna, ca parinti ai tai”.

Intre parteneri pot aparea de cele mai multe ori proiectii ale propriilor parinti, pentru indeplinirea nevoilor din copilarie, in relatia cu acestia: nevoia de a fi vazut, apreciat, iubit, valorizat etc. In aceste cazuri, este util sa rostim fraze de genul: ”Sunt partenera ta si doar partenera ta. Nu sunt mama tau. Tu esti partenerul potrivit pentru mine. Sunt disponibila pentru tine, sa te primesc acum cu tot ce esti tu”. In plus, este nevoie si de o acceptare a parintilor partenerului, pentru ca sa-l pot primi pe acesta cu tot ceea ce este el.

Chiar daca uneori par de o simplitate copilareasca, rostirea frazelor potrivite in momentul potrivit, actioneaza in munca de constelatii ca un declansator pentru reasezarea unor dinamici inconstiente, pentru reasezarea pe locul nostru. De abia de aici incolo putem sa ne bucuram de darul vietii primit de la parintii nostri si sa ne traim existenta la potential maxim.