Propozitiile – transmisiuni care aduc vindecarea sufletului
Fiecare propozitie exista intr-un anumit spatiu. O propozitie pe care o rostesc azi nu mai este la fel cu cea pe care am spus-o mai demult, chiar daca este identica, pentru ca eu nu mai sunt acelasi.
In munca de constelatii, comunicarea succinta ajuta la iesirea din drama; este folositor sa comunicam ceea ce este, intr-un mod bland si direct: “Imi pare rau ca am facut acel lucru. Imi pare rau ca te-am ranit”. Nu este nevoie de explicatii lungi, pentru ca vindecarea apare in spatiul in care inimile se intalnesc cu empatie.
Frazele folosite in constelatii sunt o ofranda pe altarul sufletului clientului. Ele reprezinta intruchiparea adevarului si astfel devin transmisiuni care aduc vindecarea.
Rostirea frazelor nu trebuie fortata, ci mai degraba primita cu curiozitate, ca si cum am incerca o haina noua. Capacitatea de a spune fraze vindecatoare vine din contactul cu noi insine, cu esenta sinelui.
Cand o fraza este rostita din locul autenticitatii, munca de vindecare este bine facuta. Propozitiile sunt ca niste entitati vii, ca si cum ar avea o constiinta proprie. Ele se nasc din adevaruri profunde si e nevoie sa fim in contact cu esenta noastra pentru a le putea rosti, pentru ca putem fi in contact cu celalalt, atunci cand suntem in contact cu noi insine. Ca terapeut sau facilitator nu putem spune clientilor ce au de facut, ci este necesar sa facem calatoria impreuna, de la egal la egal, pentru ca nu pot invita un client sa paseasca intr-o calatorie pe care eu nu am facut-o.
Atitudinea cea mai potrivita a facilitatorului este blandetea, neutralitatea, empatia, prezenta, smerenia si lipsa de judecata, care presupune capacitatea de a sta cu necunoscutul, cu acel “nu stiu ce urmeaza”. Aceasta abilitate se dezvolta prin a-ti permite, gradual, sa stai si cu disconfortul, chiar si cu starile de anxietate, carora sa le dai un container de siguranta. Altfel, poti ajunge sa lucrezi din mental si te afli in starea de a te stradui, de a forta lucrurile, care vine din propria anxietate, ce poate fi transferata clientului. Este nevoie de curiozitate si constientizare, nu de perfectiune, pentru ca frica nu va disparea niciodata. La fel cum niciodata nu vom fi pe deplin vindecati, ci poate doar in pace cu partile frante din noi.
Propozitiile vindecatoare sunt un proces de cocreatie intre facilitator si client; le ascultam in sufletul clientului si apoi le punem in cuvinte. Suntem asezati in informatie si trebuie sa avem deschiderea de a contine spatiul si a asculta. Nu trebuie sa cerem clientului sa rosteasca ceva ce nu poate si pentru asta ne putem imagina cum arata propozitia in corpul clientului – doar cand corpul continua sa se miste, propozitia poate fi rostita.
Frazele vindecatoare pot fi explorate ca si cum ar fi insufletite si pot avea intelesuri diferite, in momente diferite, pentru ca exprima o miscare interioara pe care sa o poti face. Fiecare propozitie poate fi un vehicul pentru o miscare interioara profunda, iar ca facilitator putem crea contextul pentru ca miscarea sa se poata intampla. Chiar si cele mai mici miscari interioare pot crea cele mai profunde emotii.
Propozitiile sunt mai mult decat suma cuvintelor pe care le contin, ele incapsuleaza un adevar profund. De exemplu, rostind propozitia: “Te iau ca pe mama/tatal meu”, nu inseamna ca sunt in regula cu tot ce a facut sau a spus parintele meu, dar inseamna ca nu ma mai impotrivesc destinului meu si il recunosc pe cea/cel care mi-a adus darul vietii. Asta inseamna ca ma pot pleca in fata iubirii parintilor mei, a bunicilor, a stramosilor si a istoriei, care a facut posibila intalnirea lor, astfel ca eu sa pot veni pe lume. Asa pot fi in acord cu viata pe care am primit-o si cu calea mea de intrare in aceasta lume – parintii mei.
Doar aceasta propozitie in sine poate fi incorporata si poate deveni o calatorie de ani de zile, care evolueaza si se schimba in timp. Cand spun aceasta propozitie, predau toate argumentele in mana destinului si pornesc in calatoria de a fi in acord cu lumea asa cum este: “Ma plec in fata destinului tau pe care l-ai avut ca sa-mi fii mama/tata si in fata destinului meu de a fi copilul tau”.
O parte din felul in care am ajuns pe lume nu este treaba noastra, iar calatoria personala este aceea de a-ti lua inapoi bunatatea, inocenta si lispa de judecata. Indiferent cum ai ajuns aici (pot fi si situatii de abuz de orice fel), esenta bunatatii si inocentei tale a supravietuit, iar inima ta stie ca oricare au fost circumstantele venirii tale pe lume, esti binevenit aici si nu trebuie sa mai porti vina generatiilor anterioare. Doar prin aceste miscari interioare profunde ajungi sa te simti binevenit in viata ta si sa dai mai departe urmasilor inocenta si bunatatea.
Viata este un miracol si parcurge continuu generatii si evenimente traumatice, doar pentru a ajunge la noi, iar stramosii nostri se bucura pentru noi de fiecare data cand reusim sa razbatem si sa ne traim viata din plin.