Practica ascultarii active
Ascultarea activa versus ascultarea pasiva
Diferenta dintre ascultarea activa si cea pasiva este data de comportamentul ascultatorului. Ascultarea activa este atunci cand ascultatorul este pe deplin angajat in ceea ce spune interlocutorul. Este o comunicare bidirectionala in care ascultatorul se implica in mod activ. In ascultarea pasiva, ascultatorul nu reactioneaza la ideile interlocutorului, ci doar asculta, fiind o comunicare intr-o singura directie.
Ce este ascultarea activa
In viata de zi cu zi, toti devenim ascultatori activi. De exemplu, cand ascultam un prieten, nu numai ca ascultam, dar si reactionam in functie de situatie. Carl Rogers, psiholog umanist, a afirmat ca terapeutul ar trebui sa-si extinda aptitudinile active de ascultare, pentru a include si ascultarea empatica a clientului. Carl Rogers defineste ascultarea empatica ca fiind “intrarea in lumea perceptuala privata a celuilalt”. Acest lucru evidentiaza faptul ca ascultarea activa permite ascultatorului sa sustina complet comunicarea prin intelegerea interlocutorului.
Ascultarea activa presupune prezenta pe parcursul conversatiei, empatie, rabdare si implicare constanta, presupune intelegerea reala a celuilat. Cu alte cuvinte, atunci cand il asculti activ pe celalalt, iti concentrezi toata atentia asupra conversatiei si ramai prezent. In acest sens, limbajul trupului are un rol esential – mentinerea contactului vizual, gesturile, mimica – denota faptul ca te concentrezi asupra lucrurilor pe care celalalt vrea sa ti le transmita.
Asadar, ascultarea activa este aptitudinea de a dialoga eficient cu ceilalti, de a manifesta un real interes fata de mesajul transmis de interlocutor, atat la nivel verbal cat si nonverbal. Ascultarea activa este cea care incurajeaza interlocutorul sa vorbeasca deschis si liber, fara a se simti judecat sau evaluat. Ascultarea activa presupune concentrarea pe continutul mesajului si confirmarea periodica a receptarii acestuia, sublinierea sau preluarea unor idei ale interlocutorului si solicitarea de informatii suplimentare.
Procesul de ascultare activa este sustinut de urmatorii factori:
• comunicarea nonverbala (tonul si intensitatea vocii, mimica, gestica, postura corpului) sa fie adecvata continutului si starii afective a interlocutorului;
• mentinerea unui contact vizual cu interlocutorul, fara insa a-l fixa insistent cu privirea; utilizarea reformularilor, reluarilor, rezumatului pentru a te asigura ca ai inteles corect comunicarea, prin formule de genul „Ceea ce vrei tu sa imi spui este ca …”. Interlocutorul este astfel ghidat spre aprofundare si noi posibile semnificatii.
• ascultarea partenerului de dialog fara a fi preocupat de raspunsurile pe care urmeaza sa le dai. Este important sa fii prezent in conversatie „aici si acum”.
• utilizarea unor semnale verbale sau paraverble, care ofera un feedback periodic de consimtamant si implicare;
• acordarea spatiului si ocaziei de a vorbi interlocutorului, pentru a pune intrebarile necesare;
• ascultarea autentica – interlocutorul simte interesul sincer fata de subiect;
• evitarea ascultarii evaluative, care contine judecati de valoare, in functie de propriile atitudini si convingeri, in termeni de bine sau rau, acceptabil sau inacceptabil, potrivit sau nepotrivit;
• practica tolerantei si a deschiderii catre valorile altora – nu filta informatiile in functie de interesele si convingerile tale, pentru ca sa auzi cu adevarat ceea ce comunica interlocutorul;
• eliminarea oricaror etichete aplicate interlocutorului, din dorinta de a-l integra intr-o anumita categorie de oameni;
• ascultarea centrata nu doar pe mesajul verbal – cele mai multe informatii le poti obtine din mesajele nonverbale transmise: reactii vegetative (paloarea sau roseata fetei), tonul vocii, gestica;
• respectarea momentelor de tacere si pauzele interlocutorului in vorbire – este un mod in care poti valoriza incarcatura emotionala a unei pauze, dintr-un moment particular al discutiei;
• incurajarea continuarii comunicarii, prin amplificarea informatiilor obtinute – poate fi utila repetarea pe un ton exclamativ sau interogativ a ultimului cuvant spus de interlocutor.
La ce ajuta ascultarea activa: relatii personale si profesionale mai bune
Unul dintre cele mai importante beneficii ale ascultarii active consta in formarea relatiilor bazate pe conexiune autentica. Atunci cand il ascultam activ pe celalalt pentru a-l intelege, pentru a afla care sunt emotiile si nevoile sale, punctele de vedere si viziunea pe care o are asupra unei situatii, ne dam ragazul de a-l cunoaste. Faptul ca interlocutorul se simte ascultat cu adevarat si inteles pe parcursul intregii conversatii, il ajuta sa aiba mai multa incredere si in timp sa-si arate vulnerabilitatea, calitate esentiala a legaturilor bazate pe intimitate emotionala.
Ascultarea activa este o calitate care ne ajuta sa avem si relatii profesionale mai bune. Odata ce invatam sa fim deschisi la perspectiva celorlalti, ne crestem sansele de a descoperi idei valoroase din partea colegilor. Cand ii ascultam activ pe ceilalti, putem rezolva mai usor eventualele conflicte si putem colabora mai eficient pentru identificarea unor solutii. Colegii vor deveni mai deschisi in comunicare, odata ce se vor simti ascultati si intelesi, chiar si in cadrul discutiilor unde exista puncte de vedere diferite.