- Email: psiholog@oanasavin.ro
- +40722299322
Practica ascultării active
Ascultarea activă versus ascultarea pasivă
Diferența dintre ascultarea activă și cea pasivă este dată de comportamentul ascultătorului. Ascultarea activă este atunci când ascultătorul este pe deplin angajat în ceea ce spune interlocutorul. Este o comunicare bidirecțională în care ascultătorul se implică în mod activ. În ascultarea pasivă, ascultătorul nu reacționează la ideile interlocutorului, ci doar ascultă, fiind o comunicare într-o singură direcție.
Ce este ascultarea activă
În viața de zi cu zi, toți devenim ascultători activi. De exemplu, când ascultăm un prieten, nu numai că ascultăm, dar și reacționăm în funcție de situație. Carl Rogers, psiholog umanist, a afirmat că terapeutul ar trebui să-și extindă aptitudinile active de ascultare, pentru a include și ascultarea empatică a clientului. Carl Rogers definește ascultarea empatică ca fiind “intrarea în lumea perceptuală privată a celuilalt”. Acest lucru evidențiază faptul că ascultarea activă permite ascultătorului să susțină complet comunicarea prin înțelegerea interlocutorului.
Ascultarea activă presupune prezența pe parcursul conversației, empatie, răbdare și implicare constantă, presupune înțelegerea reală a celuilat. Cu alte cuvinte, atunci când îl asculți activ pe celălalt, îți concentrezi toată atenția asupra conversației și rămâi prezent. În acest sens, limbajul trupului are un rol esențial – menținerea contactului vizual, gesturile, mimica – denotă faptul că te concentrezi asupra lucrurilor pe care celălalt vrea să ți le transmită.
Așadar, ascultarea activă este aptitudinea de a dialoga eficient cu ceilalți, de a manifesta un real interes față de mesajul transmis de interlocutor, atât la nivel verbal cât și nonverbal. Ascultarea activă este cea care încurajează interlocutorul să vorbească deschis și liber, fără a se simți judecat sau evaluat. Ascultarea activă presupune concentrarea pe conținutul mesajului și confirmarea periodică a receptării acestuia, sublinierea sau preluarea unor idei ale interlocutorului și solicitarea de informații suplimentare.
Procesul de ascultare activă este susținut de următorii factori:
• comunicarea nonverbală (tonul și intensitatea vocii, mimica, gestica, postura corpului) să fie adecvată conținutului și stării afective a interlocutorului;
• menținerea unui contact vizual cu interlocutorul, fără însă a-l fixa insistent cu privirea; utilizarea reformulărilor, reluărilor, rezumatului pentru a te asigura că ai înțeles corect comunicarea, prin formule de genul „Ceea ce vrei tu să îmi spui este că …”. Interlocutorul este astfel ghidat spre aprofundare și noi posibile semnificații.
• ascultarea partenerului de dialog fără a fi preocupat de răspunsurile pe care urmează să le dai. Este important să fii prezent în conversație „aici și acum”.
• utilizarea unor semnale verbale sau paraverble, care oferă un feedback periodic de consimțământ și implicare;
• acordarea spațiului și ocaziei de a vorbi interlocutorului, pentru a pune întrebările necesare;
• ascultarea autentică – interlocutorul simte interesul sincer față de subiect;
• evitarea ascultării evaluative, care conține judecăți de valoare, în funcție de propriile atitudini și convingeri, în termeni de bine sau rău, acceptabil sau inacceptabil, potrivit sau nepotrivit;
• practica toleranței și a deschiderii către valorile altora – nu filtă informațiile în funcție de interesele și convingerile tale, pentru ca să auzi cu adevărat ceea ce comunică interlocutorul;
• eliminarea oricăror etichete aplicate interlocutorului, din dorința de a-l integra într-o anumită categorie de oameni;
• ascultarea centrată nu doar pe mesajul verbal – cele mai multe informații le poți obține din mesajele nonverbale transmise: reacții vegetative (paloarea sau roșeața feței), tonul vocii, gestica;
• respectarea momentelor de tăcere și pauzele interlocutorului în vorbire – este un mod în care poți valoriza încărcătura emoțională a unei pauze, dintr-un moment particular al discuției;
• încurajarea continuării comunicării, prin amplificarea informațiilor obținute – poate fi utilă repetarea pe un ton exclamativ sau interogativ a ultimului cuvânt spus de interlocutor.
La ce ajută ascultarea activă: relații personale și profesionale mai bune
Unul dintre cele mai importante beneficii ale ascultării active constă în formarea relațiilor bazate pe conexiune autentică. Atunci când îl ascultăm activ pe celălalt pentru a-l înțelege, pentru a afla care sunt emoțiile și nevoile sale, punctele de vedere și viziunea pe care o are asupra unei situații, ne dăm răgazul de a-l cunoaște. Faptul că interlocutorul se simte ascultat cu adevărat și înțeles pe parcursul întregii conversații, îl ajută să aibă mai multă încredere și în timp să-și arate vulnerabilitatea, calitate esențială a legăturilor bazate pe intimitate emoțională.
Ascultarea activă este o calitate care ne ajută să avem și relații profesionale mai bune. Odată ce învățăm să fim deschiși la perspectiva celorlalți, ne creștem șansele de a descoperi idei valoroase din partea colegilor. Când îi ascultăm activ pe ceilalți, putem rezolva mai ușor eventualele conflicte și putem colabora mai eficient pentru identificarea unor soluții. Colegii vor deveni mai deschiși în comunicare, odată ce se vor simți ascultați și înțeleși, chiar și în cadrul discuțiilor unde există puncte de vedere diferite.
