- Email: psiholog@oanasavin.ro
- +40722299322
Ordinele iubirii și consecințele dezechilibrelor sistemice
Constelația familială este o abordare fenomenologică a unei dinamici prezente în sistemul familial, fără a avea o părere sau o judecată, fiind suficient doar să fie recunoscut ceea ce se manifestă. Scopul este să scoatem la lumină adevăruri ascunse în conștiința individuală sau în sistemul familial, pe care persoana care lucrează să le poată vedea 3D.
Potențialul profund vindecător al metodei constelațiilor rezidă din reașezarea ordinelor iubirii, denumite astfel de creatorul metodei – Bert Hellinger.
Ordinele iubirii, numite și legile iubirii sunt de fapt principii sistemice fundamentale:
1) Dreptul de a aparține sistemului familial, principiu ce are legătură cu supraviețuirea – oricine are dreptul să aparțină, indiferent de acțiunile sale. Sistemele vor să fie complete, vor să includă pe cei excluși, astfel că un alt membru va ajunge să manifeste excluderea prin suicid, depresie, dependențe, boli psihice, infertilitate, lipsa relațiilor intime.
Aici intervine și dinamica victimă – agresor, pentru că agresorul face și el parte din sistemul familial al victimei, însă nu mai este nevoie să fie manifest, dacă găsește un spațiu de rezoluție. Victima se poate întâlni în constelație cu partea sau evenimentul traumatizant, înainte să se poată întâlni cu agresorul. De altfel, dinamica victimă-agresor este un joc de roluri, care se poate perpetua: victima devine agresor, iar agresorul se transformă în victimă. La momentul traumei se întâmplă o divizare (“split of the soul”) în 3 părți: partea traumatizată, cunoscută și sub denumirea de instanța copilului interior, partea supraviețuitoare care preia conducerea și partea sănătoasă. La nivel de suflet, există o dorință profundă a victimei de a salva sufletul agresorului, astfel că se așază în poziția în care să fie abuzată. În spatele relației dintre victimă și abuzator este o relație profundă de iubire, exprimată într-o manieră pervertită, iar suferința agresorului și a victimei este una comună.
2) Respectarea ordinii cronologice / ierarhiei membrilor în cadrul sistemului familial (părinții vin înaintea copiilor, primul născut are precedent în fața celorlalți frați, bărbatul este înaintea femeii etc).
Așezarea ordinii în constelație presupune că femeia stă în stânga bărbatului, care este primul și se află în serviciul femeii. Fiecare loc are rolul și responsabilitățile sale (bărbatul este legătura cu exteriorul, în timp ce femeia asigură securitatea căminului). În mod similar, cel mai mare copil este primul, următorul stă în stânga, fiind incluși toți copiii, inclusiv cei avortați, nenăscuți sau dați spre adopție; toți au locul lor de drept în sistem. De altfel, copilul este simptomul familiei și este o invitație să te uiți și să reașezi lucrurile. Generațiile mai vârstnice stau în spatele generațiilor mai tinere, iar copiii stau în fața părinților.
3) Echilibrul dintre a da și a primi în cadrul sistemului familial
Părinții dau întotdeauna, iar copiii primesc – părinții dau viață, iar copiii nu vor putea niciodată da viață înapoi către părinți, iar felul în care ne raportăm la părinți, determină calitatea vieții noastre (judecata față de părinți determină dezechilibre). Conexiunea emoțională întreruptă în copilărie cu unul sau ambii părinți, va determina o căutare permanentă de-a lungul vieții, pentru refacerea acestei legături și primirea iubirii, pe care nu am simțit-o în copilărie.
Când ne așezăm în locul în care să conștientizăm că am primit cel mai prețios dar – darul vieții – întreaga raportare se schimbă și aducem echilibru în toate aspectele existenței noastre. Echilibrul apare atunci când dăm viața mai departe sau ne trăim viața pe deplin.
Efecte ale nerespectării ordinii
Atunci când într-un sistem nu este respectată ordinea, efectele sunt resimțite de generațiile următoare și aceste efecte sunt numeroase. Fără pretenția de a da rețete generale, există anumite corelații la care ne putem uita.
Suicid
În cazul unui suicid într-o familie, primul lucru care e de făcut, este a vedea dacă a existat cineva într-o generație anterioară care a murit pe neașteptate, într-un mod suspicios, prea devreme sau dacă și-a luat viața. Adesea o persoană care comite un suicid este împinsă de sistem în afară, pentru a redresa echilibrul deranjat de o excludere precedentă. Alți factori implicați în suicid pot avea de-a face cu impulsul ucigaș – mă omor pe mine, pentru a nu omorî pe altcineva.
Tulburări de alimentație
Tulburările de alimentație, ca toate adicțiile, sunt complicate și este nevoie să fie abordate atât comportamental, cât și psihologic. Adesea substanța în sine este adictivă, ceea ce se adaugă la caracterul complicat al tulburării.
⋅ Anorexie – deseori este dificil lucrul cu cineva care este anorexic pentru că atracția spre moarte este foarte puternică, iar propoziția ascunsă este adesea ”Mă duc eu în locul tău tată”. Astfel, într-o constelație, poate fi de ajutor, ca mai întâi să se exploreze istoria tatălui sau starea lui fizică și emoțională.
⋅ Bulimie – aceasta presupune înghițirea alimentelor și apoi vomitarea lor și poate fi conectată cu asimilarea unui părinte și vomitarea celuilalt, atunci când părinții se află ”în război”. Poate însemna, de asemenea, refuzul de a primi de la mamă.
⋅ Supra-alimentare – cei care se supra-alimentează încearcă să o ia pe mama înăuntrul lor. De multe ori, ei au o relație dificilă cu mama, se simt prinși ca într-o plasă. Un aspect favorabil este că, în general, aceste persoane vor să trăiască și sunt mai motivate să lucreze.
Alte adicții
Droguri și alcool – în ceea ce privește adicția față de droguri și alcool, este util să ne uităm mai întâi la relația cu tatăl. Aceste adicții sunt legate adesea de un dor adânc de tată, care poate a fost absent, fizic sau emoțional. Cel mai trist lucru, este că persoanele dependente, sunt de multe ori, disprețuite și respinse de familiile lor și chiar judecate de către societate, pentru adicțiile lor. Acest lucru se adaugă la propriul lor sentiment de auto-respingere și devalorizare, deja profund interiorizat. Pentru multă lume, dorul este mult prea dureros pentru a începe să fie simțit, iar produsele adictive ajung să fie obiectul care alină și de aceea este foarte dificil să se renunțe la adicție.
Jocuri de noroc, dependența de muncă etc
În cazul tuturor comportamentelor adictive este util de văzut ce sau cine îi lipsește persoanei. De cine sau de ce le este dor?
Boli mentale și fizice
Cancer – există furie potențial ucigașă și durere internalizate. Este important să fie văzută mai întâi relația cu mama, mai ales în cazul cancerului la organele genitale feminine.
Scleroză multiplă – pot exista în sistemul familial impulsuri agresive sau ucigașe.
Encefalomielită mialgică – adesea, acești oameni sunt foarte hotărâți, au petrecut mulți ani muncind din greu, iar corpurile lor tocmai au cedat. Le este dor de o atenție iubitoare.
Schizofrenie, Autism, Epilepsie, Sindrom Asperger – pot exista crime în sistemul familial.
Tulburare de personalitate bipolară – aceste persoane privesc fie în sus spre cer, fie în jos spre pământ, dar nu privesc ceea ce se află chiar în fața lor. Există deseori o legătură cu o durere necunoscută, cu o moarte prematură a unui părinte, o încercare de evitare a durerii extreme.
Comportament compulsiv – ascunde secrete și mișcarea adevărată din loialitate.
Narcisism – arată o separare de părinți sau părinți indisponibili emoțional, astfel că persoana trebuie să învețe să-și construiască o relație cu viața prin ea însăși.
