- Email: psiholog@oanasavin.ro
- +40722299322
Accepți încă o responsabilitate deși ești epuizat. Răspunzi imediat la mesajele tuturor, chiar dacă ai nevoie de liniște. Spui „nu-i nicio problemă” când, de fapt, ești deranjat. Îți modifici programul pentru a nu dezamăgi pe nimeni. Iar după aceea simți frustrare, oboseală sau chiar resentimente. De ce ne este uneori atât de greu să punem limite? Modelul Internal Family Systems oferă o perspectivă interesantă asupra nevoii de a-i mulțumi permanent pe ceilalți.
De ce îți este atât de greu să spui NU? Ce încearcă să protejeze nevoia de a-i mulțumi permanent pe ceilalți, din perspectiva IFS
Există un moment în care știi foarte clar că nu vrei să faci ceva, dar auzi deja răspunsul ieșindu-ți din gură:„Sigur, nicio problemă!”
Un coleg îți cere ajutorul, deși ai deja prea multe lucruri de făcut. Un prieten vrea să vă întâlniți, deși ești epuizat. Cineva îți cere o favoare care te incomodează, dar accepți pentru că nu vrei să creezi o situație neplăcută.
După aceea, când rămâi singur, apare iritarea. Te întrebi de ce ai acceptat din nou. De ce nu ai spus ce gândeai. De ce este atât de greu să îți aperi timpul și nevoile.
În psihologie, acest tipar este adesea asociat cu people pleasing-ul, adică tendința de a prioritiza excesiv aprobarea și confortul celorlalți, uneori în detrimentul propriilor nevoi.
Din perspectiva Internal Family Systems (IFS), merită explorată o întrebare mai profundă: ce se întâmplă în interiorul nostru în momentul în care simțim că nu putem refuza?
A fi atent la nevoile celorlalți este o calitate. Empatia, generozitatea și disponibilitatea de a ajuta sunt importante în relațiile sănătoase.
Problema apare atunci când bunătatea nu mai este o alegere, ci devine o obligație. Persoana nu mai ajută pentru că își dorește, ci pentru că se simte incapabilă să refuze.
Poate să își anuleze propriile planuri, să accepte comportamente care o deranjează sau să evite conversațiile dificile, doar pentru a nu risca dezaprobarea cuiva.
Uneori, nici măcar nu este conștientă de ceea ce își dorește cu adevărat. A devenit atât de atentă la reacțiile celorlalți, încât propriile preferințe au ajuns pe plan secund. În loc să se întrebe „Ce vreau eu?”, se întreabă automat „Ce ar trebui să fac pentru ca ceilalți să fie mulțumiți?”.
Internal Family Systems propune explorarea diferitelor reacții interioare ca părți care pot avea funcții și intenții diferite. În cazul people pleasing-ului, putem întâlni mai multe tipuri de reacții protectoare.
Aceasta poate deveni foarte activă atunci când există un dezacord. Îți transmite că este mai bine să cedezi decât să riști o ceartă.
Poate spune:
„Nu merită să faci o problemă din asta.”
„Lasă de la tine.”
„Mai bine accepți decât să superi pe cineva.”
Aceasta poate asocia acceptarea socială cu sentimentul propriei valori. Te poate împinge să fii disponibil, amabil, competent și mereu atent la ceilalți.
Poate apărea convingerea că, dacă nu ești suficient de util sau de agreabil, oamenii își vor pierde interesul pentru tine.
Aceasta poate interpreta un refuz ca pe un risc pentru relație. Nu percepe neapărat dezacordul ca pe o simplă diferență de opinii, ci ca pe posibilitatea de a pierde afecțiunea, respectul sau apropierea cuiva.
Important este că un comportament aparent simplu – acceptarea unei solicitări – poate avea în spate o dinamică emoțională complexă.
Imaginează-ți că, după ani în care ai fost disponibil pentru toată lumea, decizi să refuzi o solicitare. Spui simplu: „Nu pot să mă ocup de asta acum”. Celălalt nu reacționează negativ. Nu se supără, nu te critică și nu pune sub semnul întrebării relația.
Și totuși, tu te simți vinovat. Începi să te întrebi dacă nu ai fost egoist, dacă nu ar fi trebuit să faci un efort sau dacă persoana respectivă nu avea cu adevărat nevoie de tine.
De ce apare această reacție chiar și atunci când refuzul este rezonabil?
Din perspectiva IFS, o parte protectoare poate considera că stabilirea unei limite reprezintă un risc. Chiar dacă situația actuală este sigură, ea poate reacționa pe baza unor așteptări formate în alte contexte relaționale.
De exemplu, dacă în trecut exprimarea dezacordului era urmată de critică, retragerea afecțiunii sau conflicte intense, este posibil ca refuzul să fie asociat cu o amenințare relațională. În consecință, vinovăția poate apărea nu pentru că ai făcut ceva greșit, ci pentru că ai făcut ceva neobișnuit pentru sistemul tău de relaționare.
Asta nu înseamnă că orice sentiment de vinovăție este nejustificat. Uneori, el ne semnalează că am încălcat o valoare personală. Alteori, poate reflecta dificultatea de a tolera nemulțumirea altcuiva.
Unul dintre efectele mai puțin discutate ale people pleasing-ului este resentimentul, frustrarea. La început, persoana acceptă solicitările cu bunăvoință. Ulterior, începe să simtă că ceilalți profită de disponibilitatea sa.
Se gândește: „De ce trebuie să fiu eu mereu cel care se ocupă de toate?”, „De ce nimeni nu observă cât fac?”, „De ce oamenii nu se gândesc și la nevoile mele?”
Uneori, ceilalți nici nu știu că există o problemă. Au învățat că persoana respectivă este disponibilă și nu au primit informația că anumite solicitări o depășesc.
Aici apare un aspect important: atunci când nu ne exprimăm limitele, îi lăsăm pe ceilalți să ghicească unde se termină disponibilitatea noastră.
În IFS, resentimentul poate fi explorat ca un semnal că anumite nevoi sau limite nu au fost luate în considerare. Nu trebuie să îl reprimăm și nici să îl transformăm automat într-o acuzație la adresa celorlalți. Putem încerca să înțelegem ce ne transmite despre felul în care ne raportăm la noi înșine și la relațiile noastre.
Pentru cineva obișnuit să fie mereu disponibil, schimbarea poate fi surprinzător de dificilă.
Când începe să spună NU, poate apărea senzația că nu mai este o persoană bună, că dezamăgește sau că riscă să piardă ceva important. Uneori, chiar și oamenii din jur pot reacționa diferit, pentru că sunt obișnuiți cu vechiul mod de funcționare.
Din perspectiva IFS, această perioadă poate fi privită ca o ocazie de a explora ce se întâmplă în interior atunci când persoana încearcă să răspundă diferit. În loc să forțeze schimbarea, poate deveni curioasă față de reacțiile care apar.
De exemplu:
Într-un proces terapeutic IFS, persoana poate explora situațiile în care simte că nu are libertatea de a refuza. Terapeutul o poate ajuta să identifice reacția care apare prima și să observe ce alte emoții sau impulsuri sunt prezente.
De exemplu, atunci când clientul își imaginează că spune NU unui coleg, poate observa anxietate, tensiune sau un sentiment puternic de vinovăție. În loc să încerce să elimine imediat aceste reacții, procesul terapeutic urmărește să înțeleagă funcția lor protectoare.
Dacă devine relevant și există suficientă stabilitate emoțională, pot fi explorate experiențele anterioare asociate cu teama de dezaprobare.
Obiectivul nu este ca persoana să devină indiferentă la ceilalți, ci să poată rămâne conectată la propriile nevoi și să aleagă mai liber cum răspunde solicitărilor.
Data viitoare când cineva îți cere ceva, încearcă să nu răspunzi imediat. Oprește-te câteva secunde și observă:
Poți folosi și o formulare simplă: „Lasă-mă să verific dacă pot și revin cu un răspuns.”
Uneori, câteva momente de pauză sunt suficiente pentru a ieși din răspunsul automat și pentru a face loc unei alegeri conștiente.
A pune limite nu înseamnă să devii egoist, rece sau indisponibil. Înseamnă să recunoști că timpul, energia și resursele tale sunt finite.
Poți fi generos fără să fii permanent disponibil. Poți fi empatic fără să preiei responsabilitatea pentru toate emoțiile celorlalți. Poți iubi oamenii fără să accepți orice comportament din partea lor.
Și poate cel mai important: poți refuza o solicitare fără să refuzi persoana care ți-a adresat-o.
Din perspectiva IFS, schimbarea nu presupune să elimini partea care vrea să îi mulțumească pe ceilalți. Poți încerca să înțelegi de ce consideră că aprobarea lor este atât de importantă și să îi oferi posibilitatea de a nu mai conduce automat fiecare decizie.
Poate că una dintre cele mai importante forme de respect față de ceilalți este să nu le oferi un DA pe care, în realitate, îl trăiești ca pe un NU.
Adresa
Email
Telefon