Mangementul stresului

Mangementul stresului

Ce este stresul
De origine engleza, cuvantul “stress” circumscrie o serie de substantive inrudite ca inteles, dar cu nuante usor diferite: presiune, apasare, efort, solicitare, tensiune, constrangere, incordare nervoasa. Hans Selye, savant canadian, lanseaza in 1936 in limbajul medical conceptul de stres, ca fiind reactia nespecifica a organismului la orice solicitare.

Stresul este:
• un sindrom, o constelatie de raspunsuri nespecifice, cu un caracter general adaptativ nespecific, provocat de actiunea agentilor stresori asupra organismelor vii;
• un raspuns la reactiile de adaptare nespecifice, la sentimentul de pericol real si imaginar;
• o stare de tensiune, incordare si disconfort, determinata de agentii afectogeni, cu semnificatie negativa, o stare de dificultate sau imposibilitate a rezolvarii unor probleme;
• un fenomen psihosocial complex ce decurge din confruntarea persoanei cu cerinte, sarcini, situatii, care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase sau de mare importanta pentru persoana respectiva;
• reactia angajatului la efectele daunatoare de la locul de munca.

Stresul nu este neaparat rau, ci depinde de modul in care sunt interpretate efectele agentului stresor. Important este felul in care reactionezi la ceea ce ti se intampla si nu ce ti se intampla efectiv. In functie de aceasta interpretare, exista doua feluri de stres:
• eustres – provocat de activitati placute, perceput ca avantajos pentru persoana;
• distres – provocat de activitati neplacute, perceput ca dezavantajos pentru persoana.

Factori de stres
Exista diferite tipuri de stres, nesesizabile la prima vedere, dar care pot reprezenta amenintari pentru sanatate. De multe ori stresul este generat de cu totul alti factori decat cel psihic sau psihologic, cum se considera pana nu demult. In functie de natura agentului stresor exista si alte categorii de stres, in afara celui emotional: stres chimic (alimente, medicamente, poluanti, substante alergenice), stres fizic (loviri, vatamari, munca in exces) si stres biologic (virusi, bacterii).  

Cum se genereaza stresul
Factorii de stres scot corpul sau mintea din starea de functionare normala a organismului, iar in  functie de intensitatea si durata lor in timp, pot cauza o afectiune minora sau chiar o boala. Chiar daca sunt atat de diferiti, factorii de stres au ceva in comun: afecteaza negativ vitalitatea generala a organismului, sistemul imunitar si alte functii de autoreglare ale corpului, facand organismul sa fie mult mai susceptibil la aparitia bolilor.

Stresul are o dubla determinare: una din partea stimulului si alta din partea persoanei care interpreteaza situatia (resurse personale). Asta inseamna ca avem o mare influenta asupra propriilor stari de stres, ca avem responsabilitatea dar si puterea de a schimba lucrurile in bine.

Posibile reactii la stres
Stresorii sau factorii de stres sunt evenimente/situatii externe sau interne, reale sau imaginare, suficient de intense sau frecvente care solicita reactii de adaptare din partea individului. Stresul decurge din imbinarea a trei caracteristici cheie: prezenta sau absenta factorilor de stres, resurse personale de confruntare cu stresorii si reactiile la stres. Reactiile la stres pot fi:
• fizice/fiziologice: dureri de inima, palpitatii; apetit alimentar scazut sau crescut; indigestii frecvente; insomnii; crampe sau spasme musculare, dureri de cap sau migrene; transpiratii excesive, ameteli, stare generala de rau; constipatii sau diaree (nemotivate medical); oboseala cronica.
• cognitive: blocaje ale gandirii; deficit de atentie; scaderea capacitatii de concentrare; dificultati in reamintirea anumitor lucruri; flexibilitate redusa; diminuarea creativitatii.
• emotionale: iritabilitate crescuta, scaderea interesului pentru domenii care reprezentau inainte pasiuni; pierderea interesului pentru prieteni; instabilitate emotionala; anxietate; tristete sau chiar depresie; reprimarea emotiilor; dificultati in angajarea in activitati distractive sau relaxante.
• comportamentale: performante scazute la locul de munca sau la scoala; fumat excesiv; consum exagerat de alcool; tulburari de somn; un management ineficient al timpului; izolarea de prieteni; preocupare excesiva pentru anumite activitati; comportamente agresive.

Modalitati de management al stresului
Intelegerea felului in care raspundem la factorii stresori este esentiala pentru implementarea tehnicilor de management al stresului.

1. Identificarea si monitorizarea factorilor de stres
   • descoperirea factorilor stresori: supraincarcarea muncii, lipsa de suport si comunicare, lipsa de resurse, probleme medicale, conflicte in familie etc;
   • anticiparea perioadelor de stres (in apropierea unor termene limita la locul de munca, in preajma unui eveniment important in familie etc) si realizarea unui plan de actiune.

2. Constientizarea propriilor reactii la stres
   • identificarea si exprimarea emotiilor fata de anticiparea situatiei: anxietate, iritabilitate, disconfort, frustrare, deznadejde, dar si constientizarea reactiilor emotionale imediate (iritabilitatea) sau a celor de lunga durata (neajutorare, apatie) fata de eveniment.
   • identificarea reactiilor comportamentale (izolare, evitare, renuntare), fiziologice (dureri de stomac, dureri de cap, lipsa poftei de mancare, insomnii) si cognitive (randament scazut la scoala sau la munca, probleme de concentrare, tulburari de memorie, dificultati in rezolvarea de probleme, in luarea de decizii).

3. Dezvoltarea unor abilitati si comportamente de management al stresului
   • dezvoltarea asertivitatii;
   • dezvoltarea comunicarii pozitive cu ceilalti;
   • identificarea si rezolvarea conflictelor;
   • invatarea metodelor de rezolvare a problemelor si de luare a deciziilor;
   • imbunatatirea managementului timpului;
   • invatarea unor metode de relaxare.

4. Stabilirea si mentinerea unui suport social adecvat
   • solicitarea ajutorului direct si receptivitate fata de acesta;
   • dezvoltarea si mentinerea relatiilor sociale.

5. Dezvoltarea unui stil de viata sanatos
   • adoptarea unor comportamente alimentare sanatoase;
   • practicarea regulata a exercitiilor fizice;
   • practicarea unor exercitii de relaxare;
   • consum responsabil de alcool, cafea sau alte excitante pentru sistemul nervos;
   • cultivarea unor pasiuni, hobby-uri.

6. Dezvoltarea increderii in propria persoana si a acceptarii neconditionate
   • stabilirea unor scopuri si obiective realiste;
   • stabilirea prioritatilor si a limitelor personale;
   • participarea la activitati care dezvolta increderea in sine.

Abilitati de coping
Adaptarea la stres implica atat existenta unor resurse reale (intelectuale, emotionale, fizice, sociale), cat si autoevaluarea propriilor resurse pentru a face fata evenimentelor evaluate ca fiind negative. Procesul de evaluare al evenimentelor in sine si al resurselor personale de a face fata, este elementul cheie de care depinde aparitia reactiilor de stres si intensitatea acestora.

In functie de scopul propus si caracteristicile stresorilor, tehnicile pot presupune dezvoltarea si exersarea mai multor abilitati:
• abilitati de actiune – in care actionam pentru confruntarea cu problema care cauzeaza stresul, adesea prin schimbarea mediului sau a situatiei in sine;
• abilitati cognitive si emotionale – atunci cand nu avem puterea de a schimba situatia in sine, dar putem schimba modul de interpretare al situatiei si emotiile pe care le avem fata de acea situatie data;
• abilitati de acceptare – in cazul in care ne confruntam cu situatii pe care nu le putem schimba si nici nu ne putem controla emotiile, atunci trebuie sa invatam sa acceptam situatia si sa putem trai cu ea.