- Email: psiholog@oanasavin.ro
- +40722299322
Începe cu tine
Corporatiștii nu sunt doar ceea ce se numește „white collars”, persoane profesioniste, îmbrăcate business, pricepute la prezentări și la urmărirea targetului – oricare ar fi acela. Nu sunt doar niște persoane care ajung să trăiască misunea, viziunea și valorile corporației chiar și acasă, în viețile lor personale. Nu sunt doar într-o permanentă competiție cu alții asemenea lor și mai ales cu ei înșiși, pentru a avea mai mult succes, a avea o poziție mai înaltă, a primi aprecierea odată cu noi task-uri mai provocatoare. Corporatiștii sunt mult mai mult decât atât – sunt în primul rând oameni cu talente și aspirații poate încă nedescoperite, sunt oameni sensibili, cu emoții și pasiuni, oameni care poate mai așteaptă să-și găsească un sens mai presus de existența actuală.
Se poate întâmpla ca după ce ai trecut de prima tinerețe, în care poate ai muncit pe brânci, cu mult over time pentru ca să arăți ce poți, într-o încercare continuă de a fi tot mai bun, începi să simți epuizarea care nu se mai duce doar cu câteva ore de somn la sfârșit săptămână sau într-un concediu. Pe fondul acesta simți că nu mai poți reține toate detaliile, că totul devine plat și anost, că lucrurile pe care le făceai înainte cu pasiune au ajuns să te consume prea mult, nu mai ai energie, te obosește chiar și perspectiva unei noi zile, iar un început de săptămână ajunge să strice toată seara zilei de duminică. De fapt stresul resimțit de atâția ani își spune cuvântul, iar epuizarea percepută este doar vârful icebergului, pentru că dedesubt este foarte posibil să existe deja instalată depresia, în combinație sau nu cu anxietatea.
Viața ta a curs mult prea mult timp de la un week-end la altul sau de la un concediu la altul, iar existența ta a fost oarecum pusă pe „hold” până când vei termina de achitat ratele, vei avea poziția de manager, copiii vor fi pe picioarele lor, vei avea silueta sau sănătatea de acum 10 ani etc. Între timp ai avut treabă, foarte multă treabă, pentru că dependența de muncă și performanță ne dă prea puțin timp să fim atenți la noi, la nevoile noastre, la emoțiile și sentimentele noastre.
Dacă la un moment dat reușim să ieșim din acest pilot automat sau mod de supraviețuire, abia de aici încolo începe dezvoltarea interioară și posibilitatea a ne exprima în mod autentic și de a fi aliniați cu noi înșine. Adică, doar când ne scoatem din priză și ne uităm la noi, ajungem să ne cunoaștem și să ne înțelegem nevoile. Și să vedem că poate nu prea au fost împlinite, nici când eram copii și nici acum ca adulți nu suntem în contact cu ele, nu știm cum să ni le îndeplinim și mai degrabă așteptăm asta de la cei din jur. Și că poate nici acasă lucrurile nu arată strălucit, că doar de asta ne-am refugiat în munca excesivă. Poate că relația cu părinții e dificilă și colac peste pupăză nici cu copilul nu prea reușesc să comunic. Iar de la partener, asta dacă am noroc să fiu într-o relație, încep să văd că îmi doresc mai mult: iubire, conectare, timp de calitate împreună,susținere și înțelegere.
Wow, ce multă treabă am – cu ce să încep? Răspunsul este: începe cu tine. Pentru că știi bine că pe cei din jur nu ai să-i poți schimba, însă poți lucra la tine și la realitatea ta interioară care se traduce apoi într-o percepție diferită asupra ceea ce te înconjoară. Și DA, meriți să faci asta, DA contezi, de fapt ești chiar cea mai importantă persoană din viața ta. Și din nou DA, nu e prea târziu și mai ales DA se poate! (cu puțină determinare și perseverență).
Cum să faci asta? Răspunsul este dezvoltare personală cât cuprinde și mai ales un nou stil de viață. Nu trebuie să pleci din corporație, ci doar să te redefinești ca persoană, să afli cine ești, ce te bucură și te împlinește, cum să ai grijă de tine și să te pui pe primul loc, cum să ai relații de calitate cu familia, cum să te relaxezi (și asta se învață și mai ales se antrenează). Asta însemnă să testezi și să vezi ce ți se potrivește: poate stretching, yoga sau dansuri, poate practica meditației și a recunoștinței zilnice, poate plimbări în natură sau practicarea unui sport, poate (re)descoperirea unui hobby, poate psihoterapie individuală, terapie de grup sau alte forme de terapie, care se găsesc acum din abundență pe piață. Important este să simți că faci lucruri pentru tine, important este să-ți construiești motivația și bucuria de viață. Nu spun că este simplu sau că-ți va ieși din prima, însă spun că face toți banii, adică merită cu vârf și îndesat!
Așa că dacă te-ai hotărât că merită – începe de azi, dacă ai început deja – perseverează!
