- Email: psiholog@oanasavin.ro
- +40722299322
Harta nu este teritoriul!
Realitatea reprezintă un amestec în cantități variabile dintre „adevăr” și „proiecțiile” noastre și reprezintă de fapt, un construct personal. Fritz Perls spunea că trăim într-o casă ai cărei pereți sunt din oglinzi și credem că vedem în exterior, iar Paul Watzlawick ne clarifică: „credința potrivit căreia n-ar exista decât o singură realitate, adică modul în care tu însuți o vezi, este o iluzie periculoasă.”
Realitatea sau teritoriul reprezintă tot ce ne înconjoară, toate lucrurile din exteriorul nostru. Noi însă, nu putem avea o reprezentare perfectă a realității și nu putem spune cu exactitate care este adevărul absolut, obiectiv. Astfel, realitatea în care trăim, fiecare dintre noi, este doar o percepție personală denumită hartă, respectiv o mică parte din întreg. Fiecare persoană are anumite filtre prin care percepe realitatea. Reprezentările noastre interioare nu sunt o redare exactă a unui eveniment și cu toate că realitatea este una singură, noi o percepem și o reprezentăm în moduri diferite. Ajungem apoi să tratăm interpretarea personală ca pe un adevăr obiectiv și să acționăm în consecință.
Enunțul „harta nu este teritoriul“, ne trimite direct la percepțiile noastre asupra realității, respectiv la filtrele prin care realitatea este percepută într-un mod personal, conform credințelor, valorilor, experiențelor și a altor aspecte mentale interne, legate de modul în care vedem noi lumea. Aceeași experiență poate fi interesantă și provocatoare pentru o persoană, iar pentru o altă persoană poate fi descurajantă și obositoare. Datorită filtrelor, oamenii își crează o realitate proprie, care nu este identică cu realitatea însăși. Hărțile noastre conțin elemente ale prezentului (aici și acum), trecutului (memoria) și viitorului (imaginația), înregistrând două nivele ale fenomenelor, realitatea exterioară, obiectivă și cea interoară, subiectivă.
În alcătuirea hărții mentale, primul rol îl au cele cinci simțuri prin care experimentăm realitatea. Simțurile noastre nu pot culege toate informațiile din exterior, de exemplu, nu putem auzi gama completă de sunete. Suntem limitați și de cantitatea de informație pe care o putem procesa mental, într-o unitate de timp. Creierul este bombardat informațional cu 11 mio biți/sec, din care doar 40 biți pot fi procesați la nivel conștient. Aceasta înseamnă că harta construită de noi despre ce este în afara noastră, va fi întotdeauna limitată, pentru că nu dispunem de toată informația și deci nu putem avea o viziune completă asupra realității. Nu în ultimul rând, avem filtre personale, cum ar fi cultura, experiențe din trecut, credințe, valori, anturaj, profesori, părinți, alte figuri de autoritate, filtre ce rețin informația necesară, restul fiind șters, distorsionat și generalizat.
Cu alte cuvinte, noi percepem prin simțuri în mod limitat teritoriul, apoi procesăm informația prin compararea cu experiențele trecute, creând o percepție mentală a realității – harta – conform căreia acționăm și ne comportăm. Prin urmare, putem acționa asupra mecanismelor percepției realității, pentru a fi mai flexibili și adaptabili, adică putem acționa asupra prezentului, trecutului și viitorului, prin procesele de memorie și imaginație, care folosesc aceleași circuite nervoase, deoarece creierul nu face diferența între realitate și imaginație.
Așadar oamenii nu reacționează la realitatea însăși, ci la propria hartă mentală. Avem hărți comune la nivel de grup, în societate (religie, cultură, naționalitate, limbă) și în același timp avem hărți individuale (valori, credințe, istorie personală). Vestea bună este că prin procesul de dezvoltare personală putem să ne conștientizăm filtrele care crează harta personală, pentru a ne transforma modul de percepție și reprezentare al realității.
Știm că avem zilnic aproximativ 70.000 de gânduri, dintre care pe 90% dintre acestea le-am avut și cu o zi înainte. Asta înseamnă că se utilizează aceleași conexiuni neuronale, care generează aceleași emoții, același tip de comportamente și astfel respectiva conexiune se întărește tot mai mult, iar noi nu facem decât să retrăim trecutul, din nou și din nou. Pentru a ne dezvolta adaptabilitatea mentală este important să ne lărgim perspectiva, să acceptăm gânduri noi și să creăm noi conexiuni neuronale, care să producă emoții noi și respectiv noi reacții chimice în corp, care pot chiar vindeca afecțiuni existente. Procesul de schimbare și învățare este bazat pe neuroplasticitatea creierului, adică pe capacitatea acestuia de a primi informații noi și a forma noi conexiuni neuronale.
Putem să ne reamintim permanent că suntem creatorii propriei noastre realități și că principala misiune pentru o viață armonioasă, este să lucrăm cu noi înșine, în scopul flexibilizării mentale și obiectivizării filtrelor perceptive, pentru depășirea limitărilor hărții mentale.
