Harta nu este teritoriul!
Realitatea reprezinta un amestec in cantitati variabile dintre „adevar” si „proiectiile” noastre si reprezinta de fapt, un construct personal. Fritz Perls spunea ca traim intr-o casa ai carei pereti sunt din oglinzi si credem ca vedem in exterior, iar Paul Watzlawick ne clarifica: „credinta potrivit careia n-ar exista decat o singura realitate, adica modul in care tu insuti o vezi, este o iluzie periculoasa.”
Realitatea sau teritoriul reprezinta tot ce ne inconjoara, toate lucrurile din exteriorul nostru. Noi insa, nu putem avea o reprezentare perfecta a realitatii si nu putem spune cu exactitate care este adevarul absolut, obiectiv. Astfel, realitatea in care traim, fiecare dintre noi, este doar o perceptie personala denumita harta, respectiv o mica parte din intreg. Fiecare persoana are anumite filtre prin care percepe realitatea. Reprezentarile noastre interioare nu sunt o redare exacta a unui eveniment si cu toate ca realitatea este una singura, noi o percepem si o reprezentam in moduri diferite. Ajungem apoi sa tratam interpretarea personala ca pe un adevar obiectiv si sa actionam in consecinta.
Enuntul „harta nu este teritoriul“, ne trimite direct la perceptiile noastre asupra realitatii, respectiv la filtrele prin care realitatea este perceputa intr-un mod personal, conform credintelor, valorilor, experientelor si a altor aspecte mentale interne, legate de modul in care vedem noi lumea. Aceeasi experienta poate fi interesanta si provocatoare pentru o persoana, iar pentru o alta persoana poate fi descurajanta si obositoare. Datorita filtrelor, oamenii isi creaza o realitate proprie, care nu este identica cu realitatea insasi. Hartile noastre contin elemente ale prezentului (aici si acum), trecutului (memoria) si viitorului (imaginatia), inregistrand doua nivele ale fenomenelor, realitatea exterioara, obiectiva si cea interoara, subiectiva.
In alcatuirea hartii mentale, primul rol il au cele cinci simturi prin care experimentam realitatea. Simturile noastre nu pot culege toate informatiile din exterior, de exemplu, nu putem auzi gama completa de sunete. Suntem limitati si de cantitatea de informatie pe care o putem procesa mental, intr-o unitate de timp. Creierul este bombardat informational cu 11 mio biti/sec, din care doar 40 biti pot fi procesati la nivel constient. Aceasta inseamna ca harta construita de noi despre ce este in afara noastra, va fi intotdeauna limitata, pentru ca nu dispunem de toata informatia si deci nu putem avea o viziune completa asupra realitatii. Nu in ultimul rand, avem filtre personale, cum ar fi cultura, experiente din trecut, credinte, valori, anturaj, profesori, parinti, alte figuri de autoritate, filtre ce retin informatia necesara, restul fiind sters, distorsionat si generalizat.
Cu alte cuvinte, noi percepem prin simturi in mod limitat teritoriul, apoi procesam informatia prin compararea cu experientele trecute, creand o perceptie mentala a realitatii – harta – conform careia actionam si ne comportam. Prin urmare, putem actiona asupra mecanismelor perceptiei realitatii, pentru a fi mai flexibili si adaptabili, adica putem actiona asupra prezentului, trecutului si viitorului, prin procesele de memorie si imaginatie, care folosesc aceleasi circuite nervoase, deoarece creierul nu face diferenta intre realitate si imaginatie.
Asadar oamenii nu reactioneaza la realitatea insasi, ci la propria harta mentala. Avem harti comune la nivel de grup, in societate (religie, cultura, nationalitate, limba) si in acelasi timp avem harti individuale (valori, credinte, istorie personala). Vestea buna este ca prin procesul de dezvoltare personala putem sa ne constientizam filtrele care creaza harta personala, pentru a ne transforma modul de perceptie si reprezentare al realitatii.
Stim ca avem zilnic aproximativ 70.000 de ganduri, dintre care pe 90% dintre acestea le-am avut si cu o zi inainte. Asta inseamna ca se utilizeaza aceleasi conexiuni neuronale, care genereaza aceleasi emotii, acelasi tip de comportamente si astfel respectiva conexiune se intareste tot mai mult, iar noi nu facem decat sa retraim trecutul, din nou si din nou. Pentru a ne dezvolta adaptabilitatea mentala este important sa ne largim perspectiva, sa acceptam ganduri noi si sa cream noi conexiuni neuronale, care sa produca emotii noi si respectiv noi reactii chimice in corp, care pot chiar vindeca afectiuni existente. Procesul de schimbare si invatare este bazat pe neuroplasticitatea creierului, adica pe capacitatea acestuia de a primi informatii noi si a forma noi conexiuni neuronale.
Putem sa ne reamintim permanent ca suntem creatorii propriei noastre realitati si ca principala misiune pentru o viata armonioasa, este sa lucram cu noi insine, in scopul flexibilizarii mentale si obiectivizarii filtrelor perceptive, pentru depasirea limitarilor hartii mentale.