De ce apare procrastinarea?
“Pericolul se ascunde dupa amanare”, Titus Livius, Ab Urbe Condita (Istoria Romei)
Ce este procrastinarea?
Cuvantul procrastinare vine de la latinescul procrastinatus: pro (inainte) si crastinus, adjectiv al lui cras (maine). Procrastinarea este actul de amanare inutila a deciziilor sau actiunilor. De exemplu, daca trebuie sa scrii un raport sau un eseu, dar sfarsesti prin a pierde timpul pe internet, la TV sau facand orice altceva, inseamna ca amanarea nu are beneficii reale sau logica.
Procrastinarea este definita ca un pattern persistent de comportament sau ca un esec de auto-reglare, ce implica amanarea voluntara a initierii sau completarii unor responsabilitati importante pana in ultimul minut, in ciuda consecintelor negative asteptate. Procrastinarea este o conditie debilitanta, asociata cu un distres semnificativ, cu multiple consecinte negative si in timp poate contribui la dezvoltarea unor tulburari clinice cu impact in:
• sanatatea mentala – nivele ridicate de stres, ingrijorare, sentimente de vinovatie, anxietate, un nivel scazut al starii de bine;
• starea de sanatate – amanarea tratamentului si mai putine comportamente sanatoase ducand la exacerbarea boliilor somatice;
• afectarea functionala – performanta scazuta la scoala sau la locul de munca si ingrijorari financiare substantiale.
Procrastinarea se asociaza si cu:
• anxietate, teama de esec si o imagine de sine negativa. Deoarece persoanele care manifesta un nivel ridicat de procrastinare sufera de anxietate excesiva in contexte evaluative, s-a emis ipoteza ca acestea au o imagine de sine negativa.
• perfectionism execesiv, autosabotare, disconfort in situatii sociale. Persoanele au tendinta sa devina defensive in legatura cu rezultatele atinse, mai ales in situatii care implica o evaluare publica, din cauza unui sentiment scazut al valorii personale.
• stresul persistent, depresie, precum si mecanisme de coping dezadaptative.
Categorii de procrastinare
O serie de autori au propus mai multe categorii de procrastinatori:
√ ocazional – procrastineaza doar in anumite cazuri;
√ cronic – procrastineaza aproape in toate aspectele vietii sale;
√ relaxat – incearca sa evite stresul cat mai mult cu putinta si tinde sa renunte la anumite activitati sau sa subevalueze activitatile dificile, concentrandu-se mai mult asupra activitatilor distractive sau care au o importanta minora pe termen lung;
√ auto-distructiv – prezinta aversiune fata de sarcinile pe care trebuie sa le indeplineasca, care percepe ca ii pun in pericol stima de sine;
√ pasiv – nu poate lua decizii pentru ca nu se poate hotari in privinta unei strategii de pus in aplicare. Simte presiunea termenului limita si adopta o atitudine pesimista in privinta rezultatelor muncii sale, dezvoltand sentimente de vinovatie si depresie, care il fac sa renunte la sarcini.
√ activ – este capabil sa ia decizii si sa munceasca sub presiunea termenelor limita care il motiveaza. Se poate concentra asupra anumitor activitati si poate finaliza sarcinile in ultimul moment.
√ naiv – nu este constient de problemele de auto-control pe care le va avea in viitor, atunci cand va trebui sa finalizeze o sarcina;
√ sofisticat – este constient de problemele de auto-control pe care le va avea in viitor, atunci cand va trebui sa finalizeze o sarcina;
√ academic – amana sistematic inceperea unei activitati, considerand ca, daca isi desfasoara activitatea sub presiune, are performante mult mai bune. Este caracteristic “sindromul studentului”, in care sarcina de invatare este amanata pana in ultimul moment, datorita plictiselii sau lipsei de motivatie pentru o anumita materie. Anxietatea si frustrarea resimtite in apropierea examenului activeaza capacitatea de raspuns si reprezinta mecanismul de autoreglare al persoanei respective.
Motive si factori ai procrastinarii
Procrastinarea reprezinta de fapt un mecanism de aparare, menit sa evite trairea unor emotii, dar care pana la urma duce la situatii ce genereaza alte emotii, mai puternice, cu o conotatie negativa. Asadar, inconstient, mintea procrastinatorului foloseste un mecanism de aparare pentru a evita o sarcina perceputa ca fiind neplacuta.
Exista multiple motive datorita carora se ajunge la procrastinare. Printre acestea se pot aminti: aversiunea, lipsa de motivatie sau plictiseala fata de o sarcina; frica de esec sau de succes; dorinta de a atinge perfectiunea; sindromul ultimului-minut; disconfortul; mandria; confuzia; rusinea; rebeliunea si rezistenta; deficitul de competente; teama de a nu fi adecvat pentru sarcina respectiva; lipsa capacitatii de organizare; obisnuinta de a amana.
In ceea ce priveste procrastinarea din punct de vedere medical, a fost avansata ipoteza conform careia aceasta ar fi rezultatul unui efect de disforie. Acesta reprezinta un raspuns emotional negativ asociat cu indeplinirea unei sarcini, care produce un sentiment predominant de negativism (amanarea unor activitati deoarece sunt percepute ca impuse de catre cineva) sau de incompetenta (frica de esec submineaza existenta competentelor necesare pentru indeplinirea unei sarcini).
Astfel, procrastinarea este un proces complex, la baza caruia pot sta mai multi factori:
• caracteristicile sarcinii – cand aceasta este prea dificila, prea usoara sau prea plictisitoare, va exista tendinta de a da prioritate sarcinii care prezinta un mai mare interes;
• anxietatea si teama de esec – amanarea unui proiect pentru a evita ca abilitatile personale sa fie judecate sau de teama unor rezultate percepute ca imposibil de controlat;
• presiunea perceputa – cand exista o incarcare cu prea multe sarcini sau asteptarile celorlalti sunt prea ridicate, amanarea ofera pe moment sentimentul de a face fata presiunii;
• mecanism de auto-aparare – strategie de pregatire in fata unui posibil esec: lipsa timpului poate fi motivul nereusitei;
• trasatura de personalitate care coreleaza cu altele ca: stima de sine scazuta, perfectionismul, autocontrol si incredere in sine scazute;
• lipsa motivatiei de a ajunge de la intentie la punerea ei in actiune;
• necesitatea mentinerii autonomiei – amanarea unei activitati impuse este o forma de a pastra controlul asupra momentului cand respectiva activitate va fi facuta;
• momente din zi nefavorabile productivitatii – imposibilitatea de concentrare 8 ore pe zi asupra activitatii desfasurate si nevoia de scurte pauze, care insa este important sa nu fie prelungite mai mult decat s-a planificat initial.
Pentru a evita procrastinarea trebuie mai intai constientizate motivele care conduc la amanarea sarcinilor si modul in care aceasta amanare impiedica atingerea obiectivelor, astfel incat sa fie clar ce se evita de fapt prin procrastinare.