Cum se simte continerea
In timpul sarcinii suntem continuti in uterul mamei, iar inaintea nasterii, fiecare parte a corpului nostru este in contact cu peretele uterului. In timpul nasterii naturale, peretele pulsant al uterului, colul uterin si vaginul interactioneaza cu miscarile descendente ale copilului, spre canalul nasterii. Aceasta este o experienta foarte senzoriala pentru mama si copil. Chiar inainte de taierea cordonului ombilical, copilul este pus pe pieptul mamei si va avea abilitatea ca in 30-40 de minute sa ajunga la san. In cazul nasterii prin cezariana, copilul nu are aceasta abilitate.
Dupa o nastere sanatoasa, copilul este continut in bratele mamei, tinut cu fermitate, dar nu prea strans si, de preferat, piele pe piele. Treptat, acest proces poate sa se indrepte catre o alta experienta foarte senzoriala: hranirea la san. In prezent exista o mai mare constientizare despre cat de linistitor este pentru mama sa fie in travaliu in apa calda, iar pentru copil sa vina pe lume prin apa, mediu similar cu cel din uter.
Bebelusul se simte foarte linistit, cand este tinut in bratele mamei sau infasat intr-o patura calduroasa. Intr-un proces sanatos de continere, mama este acordata la bebelus si treptat isi slabeste imbratisarea ferma, pe masura ce bebelusul incepe sa se aventureze in afara bratelor sigure ale mamei. Acesta este un proces foarte lent si dureaza cativa ani. Copilasii mici incep sa se miste in afara imbratisarii mamei sau a ingrijitorilor, si apoi revin, construindu-se treptat increderea, pe masura ce creste distanta si perioada de indepartare.
O mama care se simte continuta de cei din jurul ei, va fi mai pregatita sa-si contina propriul bebelus. Nasterea traumatica poate sa interfereze cu acest proces. In absenta mamei sanatoase, tatal sau alta persoana apropiata familiei, poate fi cel mai bun ingrijitor pentru bebelus si poate interveni sa ofere continerea necesara, in minutele sau orele ulterioare nasterii.
Inca se mai crede ca este mai bine pentru bebelusi sa fie separati de parintii lor si sa fie tinuti in camere diferite, totusi suntem singurele mamifere care se separa de puii lor, inainte ca acestia sa fie pregatiti pentru asta.
Daca suntem norocosi si avem aceasta experienta timpurie de a ne simti continuti, atunci experienta noastra ulterioara se va construi pe aceasta baza. Ne vom simti in siguranta sa fim aventurosi, sa ne miscam catre granite, sa ne asumam riscuri, sa simtim limitele.
O figura parentala increzatoare, va trasa granite sanatoase, atunci cand este necesar, mai ales in jurul temelor legate de siguranta. Bineinteles, uneori este dificil sa evaluam unde este o granita necesara pentru un copil si unde propria noastra nevroza sau nevoie de control devine mai puternica. Intr-o lume ideala, continerea pe care o asiguram ca parinti sau ca ingrijitori, se va simti cu o anumita margine si rigiditate, dar cu destul spatiu pentru copil sa se dezvolte, sa creasca si sa-si asume riscuri.
Un copil cu granite prea stamte si restrictive va deveni supus si obedient si ii va lipsi increderea sau va deveni rebel si artagos. Un copil cu granite prea slabe sau fara granite, va manifesta comportamente extreme, in incercarea de a gasi niste limite. In viata adulta, acesti copii sfarsesc adesea in institutii precum armata, politia sau la celalalt capat al continuumului, in inchisoare – ca ultim loc de continere. Cei norocosi pot beneficia de un container, in terapia de lunga durata sau in grupurile de suport.
Dar cum incepem sa construim un container de siguranta pentru noi insine? Cum ne dezvoltam abilitatea de a ne contine experientele noastre, in loc sa fim coplesiti de ele sau atat de retinuti si restrictivi, incat nici o constientizare nu are acces?
Primul pas este practica de a fi cu noi insine si cresterea constientizarii senzoriale. Care este propriul nostru sentiment fata de continere? Ne consideram ca fiind prea rigizi in corpul nostru sau prea putin constienti de ceea ce ni se intampla la nivel fizic? Sau suntem prea expusi la influenta campului, adesea coplesiti de emotii si incapabili sa continem ceea ce se intampla?
Cand suntem continuti, ne putem dezvolta capacitatea de a deveni un container pentru altii si putem sa continem ceea ce se intampla cu ceilalti. Cu cat mai mult putem fi cu noi insine, cu atat mai mult putem fi si cu altii.
Sa fim capabili sa ne continem propriile experiente ne ofera abilitatea de a fi deschisi catre altii, de a primi experientele lor fara sa-i judecam sau sa devenim coplesiti de ele. Daca suntem capabili sa stam cu propria suferinta, putem sta si cu suferinta altora, acesta fiind punctul de plecare pentru maturizare emotionala si vindecare.