- Email: psiholog@oanasavin.ro
- +40722299322
Cum să recunoaștem depresia?
Mod de manifestare
Tulburarea depresivă este starea psihică care se caracterizează prin tristețe, disperare, însingurare, fragilitatea stimei de sine și autodesconsiderare, însoțită de inhibiție/agitație psihomotorie și manifestări vegetative. Schema cognitivă care guvernează psihismul persoanelor depresive prezumă că viața nu merită trăită și este consonantă cu percepția acestora despre sine. Aceștia își pot pierde interesul pentru activitățile care le făceau cândva plăcere, pofta de mâncare se diminuează sau este excesivă, au probleme de concentrare, de accesare a unor detalii din memorie, iau mai greu decizii, experimentează probleme de relaționare. Insomnia sau somnul excesiv, oboseala, durerile, problemele digestive, pot fi de asemenea prezente.
Două categorii de simptome caracterizează tulburarea depresivă: simptomele psihologice și manifestările somatice.
Dintre cele mai importante simptome psihologice se evidențiază sentimentul persistent de tristețe (disforie) și anhedonia, lipsa de plăcere pentru activități care produceau bucurie în trecut. Persoanele disforice se autocaracterizează ca fiind neajutorați, incapabili, fără valoare, plini de vină, lipsiți de speranță sau iritabili și furioși; sunt sensibili, plâng mult și nu au încredere în viitor.
Poate cele mai destabilizante simptome somatice ale depresiei sunt modificările cantitative și calitative ale somnului. Tulburările ciclului somn-veghe sunt de două feluri:
• Insomnia: de adormire, de menținere sau de trezire – persoana are nevoie de mai mult timp pentru a adormi: cu severitate ușoară (sub 30 de minute), cu severitate moderată (între 30 de minute și 120 de minute) și cu severitate gravă (mai mult de 120 de minute).
• Hipersomnie – dormit în exces: ușoară (constă în circa 30 de minute de somn în plus față de normal), moderată (excesul de somn durează între 30 de minute și 120 de minute) și severă (dacă se depășește pragul de 120 de minute de somn suplimentar).
Manifestările psihomotorii includ agitația, inhibiția și/sau hiperactivitatea. Inhibiția este reprezentată de retardul psihomotor (scăderea activității, încetinirea și reducerea în conținut și proces a gândirii). Unele persoane acuză oboseala persistentă însoțită de lipsă de voință și incapacitatea de mobilizare.
Multe alte simptome vegetative pot apărea în depresie: salivația excesivă, dereglarea transpirației și a secreției glandelor lacrimare, aritmii cardiace și dispnee, pierderea libidoului și diferite disfuncții sexuale, pierderea sau creșterea greutății corporale, pierderea părului, scăderea temperaturii corpului, greață, vărsături, meteorism, amețeli, transpirație sau senzații de răceală.
O formă cronică de depresie, tulburarea depresivă persistentă (distimie), poate fi diagnosticată atunci când starea de tulburare continuă timp de cel puțin doi ani la adulți sau un an la copii. Prezența stărilor afective negative în cea mai mare parte a zilei, mai multe zile la rând și cel puțin două dintre următoarele manifestări, sunt criteriile de diagnostic ale distimiei:
• inapetență sau mâncat în exces;
• hiper/hiposomnie;
• nivel scăzut de energie sau fatigabilitate nejustificată;
• stimă de sine precară;
• idei de inutilitate.
Tulburarea depresivă majoră este caracterizată de apariția unuia sau mai multor episoade depresive în timpul cărora se deteriorează semnificativ funcționarea cognitivă, emoțională și apar probleme de natură neurovegetativă. Simptomele secundare constau în anhedonie, nivel de energie redus, schimbări semnificative ale apetitului, ritm somn-veghe afectat (insomnie sau hipersomnie), retard sau agitație psihomotorie, sentimente de vinovăție și inutilitate, capacitate de concentrare/luare a deciziilor semnificativ scăzută, viziune pesimistă asupra viitorului, ideație și comportament auto-vătămător sau suicidar intensificate.
În concluzie, depresia este o tulburare psihică cu un spectru larg de simptome psihologice și somatice. Impactul asupra stării de bine a persoanei este semnificativ și variază în funcție de intensitatea și tipul depresiei. Incapacitatea de a funcționa social normal conduce la izolare, pierderea identității socio-economice și la o calitate precară a vieții. Credința că viața nu mai are sens, că boala nu are vindecare și că persoana sa este lipsită de valoare, este potențată de realitatea sa cotidiană și poate să-l determine pe acesta la suicid sau comportamente auto-vătămătoare.
O perspectivă pentru viitor
Un lucru foarte important, atunci când depășim un episod ce ține de această afecțiune, este modul în care folosim această experiență pentru a ne face viața mai bogată și plină de vitalitate. O parte din persoanele care au trecut prin această experiență și s-au stabilizat, au adesea o sensibilitate mai mare la bucuria existenței de zi cu zi. Așadar, depresia, dincolo de costurile mari datorate suferinței, pierderii reperelor despre sine și viață și a relațiilor interpersonale deficitare, are și o latură pozitivă, putând fi un bun prilej al învățării despre sine. Parcurgerea conștientă și reflexivă a experienței acestei afecțiuni, poate conduce la o creștere și transformare benefică, care vizează mai multe niveluri ale personalității: somatic, cognitiv, emoțional, comportamental și relațiile sociale.
Psihoterapiei îi revine, în contextul viziunii transformatoare asupra acestei tulburări, rolul important al facilitării procesului de resemnificare al evenimentelor negative și al integrării experiențelor de asimilare și implementare a unor gânduri și comportamente care să promoveze sănătatea și starea de bine a clienților.
