Cum sa recunoastem depresia?
Mod de manifestare
Tulburarea depresiva este starea psihica care se caracterizeaza prin tristete, disperare, insingurare, fragilitatea stimei de sine si autodesconsiderare, insotita de inhibitie/agitatie psihomotorie si manifestari vegetative. Schema cognitiva care guverneaza psihismul persoanelor depresive prezuma ca viata nu merita traita si este consonanta cu perceptia acestora despre sine. Acestia isi pot pierde interesul pentru activitatile care le faceau candva placere, pofta de mancare se diminueaza sau este excesiva, au probleme de concentrare, de accesare a unor detalii din memorie, iau mai greu decizii, experimenteaza probleme de relationare. Insomnia sau somnul excesiv, oboseala, durerile, problemele digestive, pot fi de asemenea prezente.
Doua categorii de simptome caracterizeaza tulburarea depresiva: simptomele psihologice si manifestarile somatice.
Dintre cele mai importante simptome psihologice se evidentiaza sentimentul persistent de tristete (disforie) si anhedonia, lipsa de placere pentru activitati care produceau bucurie in trecut. Persoanele disforice se autocaracterizeaza ca fiind neajutorati, incapabili, fara valoare, plini de vina, lipsiti de speranta sau iritabili si furiosi; sunt sensibili, plang mult si nu au incredere in viitor.
Poate cele mai destabilizante simptome somatice ale depresiei sunt modificarile cantitative si calitative ale somnului. Tulburarile ciclului somn-veghe sunt de doua feluri:
• Insomnia: de adormire, de mentinere sau de trezire – persoana are nevoie de mai mult timp pentru a adormi: cu severitate usoara (sub 30 de minute), cu severitate moderata (intre 30 de minute si 120 de minute) si cu severitate grava (mai mult de 120 de minute).
• Hipersomnie – dormit in exces: usoara (consta in circa 30 de minute de somn in plus fata de normal), moderata (excesul de somn dureaza intre 30 de minute si 120 de minute) si severa (daca se depaseste pragul de 120 de minute de somn suplimentar).
Manifestarile psihomotorii includ agitatia, inhibitia si/sau hiperactivitatea. Inhibitia este reprezentata de retardul psihomotor (scaderea activitatii, incetinirea si reducerea in continut si proces a gandirii). Unele persoane acuza oboseala persistenta insotita de lipsa de vointa si incapacitatea de mobilizare.
Multe alte simptome vegetative pot aparea in depresie: salivatia excesiva, dereglarea transpiratiei si a secretiei glandelor lacrimare, aritmii cardiace si dispnee, pierderea libidoului si diferite disfunctii sexuale, pierderea sau cresterea greutatii corporale, pierderea parului, scaderea temperaturii corpului, greata, varsaturi, meteorism, ameteli, transpiratie sau senzatii de raceala.
O forma cronica de depresie, tulburarea depresiva persistenta (distimie), poate fi diagnosticata atunci cand starea de tulburare continua timp de cel putin doi ani la adulti sau un an la copii. Prezenta starilor afective negative in cea mai mare parte a zilei, mai multe zile la rand si cel putin doua dintre urmatoarele manifestari, sunt criteriile de diagnostic ale distimiei:
• inapetenta sau mancat in exces;
• hiper/hiposomnie;
• nivel scazut de energie sau fatigabilitate nejustificata;
• stima de sine precara;
• idei de inutilitate.
Tulburarea depresiva majora este caracterizata de aparitia unuia sau mai multor episoade depresive in timpul carora se deterioreaza semnificativ functionarea cognitiva, emotionala si apar probleme de natura neurovegetativa. Simptomele secundare constau in anhedonie, nivel de energie redus, schimbari semnificative ale apetitului, ritm somn-veghe afectat (insomnie sau hipersomnie), retard sau agitatie psihomotorie, sentimente de vinovatie si inutilitate, capacitate de concentrare/luare a deciziilor semnificativ scazuta, viziune pesimista asupra viitorului, ideatie si comportament auto-vatamator sau suicidar intensificate.
In concluzie, depresia este o tulburare psihica cu un spectru larg de simptome psihologice si somatice. Impactul asupra starii de bine a persoanei este semnificativ si variaza in functie de intensitatea si tipul depresiei. Incapacitatea de a functiona social normal conduce la izolare, pierderea identitatii socio-economice si la o calitate precara a vietii. Credinta ca viata nu mai are sens, ca boala nu are vindecare si ca persoana sa este lipsita de valoare, este potentata de realitatea sa cotidiana si poate sa-l determine pe acesta la suicid sau comportamente auto-vatamatoare.
O perspectiva pentru viitor
Un lucru foarte important, atunci cand depasim un episod ce tine de aceasta afectiune, este modul in care folosim aceasta experienta pentru a ne face viata mai bogata si plina de vitalitate. O parte din persoanele care au trecut prin aceasta experienta si s-au stabilizat, au adesea o sensibilitate mai mare la bucuria existentei de zi cu zi. Asadar, depresia, dincolo de costurile mari datorate suferintei, pierderii reperelor despre sine si viata si a relatiilor interpersonale deficitare, are si o latura pozitiva, putand fi un bun prilej al invatarii despre sine. Parcurgerea constienta si reflexiva a experientei acestei afectiuni, poate conduce la o crestere si transformare benefica, care vizeaza mai multe niveluri ale personalitatii: somatic, cognitiv, emotional, comportamental si relatiile sociale.
Psihoterapiei ii revine, in contextul viziunii transformatoare asupra acestei tulburari, rolul important al facilitarii procesului de resemnificare al evenimentelor negative si al integrarii experientelor de asimilare si implementare a unor ganduri si comportamente care sa promoveze sanatatea si starea de bine a clientilor.