- Email: psiholog@oanasavin.ro
- +40722299322
Ai trecut printr-o experiență dificilă. Poate ai fost într-o relație în care te-ai simțit permanent amenințat emoțional. Poate ai trăit un accident, o pierdere, o perioadă de nesiguranță sau o situație în care ai simțit că nu ai control asupra a ceea ce ți se întâmplă.
Viața a continuat. Situația s-a încheiat. Poate că ai înțeles rațional ce s-a întâmplat și ai încercat să mergi mai departe. Și totuși, anumite lucruri continuă să declanșeze reacții pe care nu le poți explica ușor.
O voce ridicată îți provoacă o stare intensă de neliniște. O ușă trântită te face să tresari. Un conflict minor îți accelerează pulsul. Când cineva se apropie prea mult, simți nevoia să te retragi. Uneori, ai senzația că ești permanent în gardă, chiar și în situații obișnuite.
Te întrebi de ce nu poți pur și simplu să te relaxezi.
O perspectivă interesantă asupra acestor experiențe vine dintr-o abordare terapeutică numită Somatic Experiencing (SE).
Somatic Experiencing este o metodă de intervenție psihoterapeutică orientată către corp, dezvoltată de psihologul și terapeutul american Peter A. Levine.
Abordarea pornește de la ideea că experiențele traumatice pot influența nu doar amintirile și gândurile unei persoane, ci și felul în care aceasta percepe și reacționează la senzațiile corporale.
Cu alte cuvinte, trauma nu este privită exclusiv ca o poveste pe care o rememorăm, ci și prin modul în care organismul reacționează la stimuli asociați experienței respective.
În Somatic Experiencing, atenția este îndreptată către senzațiile fizice, schimbările de respirație, tensiunea musculară, ritmul corporal și reacțiile emoționale care apar în prezent.
Scopul nu este să retrăiești intens experiența traumatică, ci să dezvolți treptat o capacitate mai bună de a observa și regla reacțiile asociate acesteia.
Imaginează-ți următoarea situație.
Ai avut o relație în care conflictele erau însoțite de țipete și reacții imprevizibile. Relația s-a încheiat. Acum ești într-o relație diferită, cu o persoană care nu te amenință.
Într-o zi, partenerul ridică vocea pentru că este obosit sau frustrat. Chiar dacă știi că nu ești în pericol, corpul tău reacționează imediat: inima începe să bată mai repede, respirația se modifică, mușchii se încordează și apare impulsul de a te retrage sau de a te apăra.
Această reacție poate fi înțeleasă prin mecanismele de învățare asociativă și de detectare a amenințării.
Creierul și sistemul nervos învață să recunoască anumite indicii asociate experiențelor anterioare. Uneori, un stimul prezent poate activa o reacție de alarmă chiar dacă situația actuală este diferită de cea din trecut.
Nu înseamnă că ești slab, exagerat sau incapabil să depășești ceea ce ai trăit. Înseamnă că reacțiile de protecție pot persista și după ce circumstanțele care le-au declanșat s-au schimbat.
Una dintre particularitățile acestei metode este faptul că nu se concentrează exclusiv pe relatarea evenimentului traumatic.
În schimb, terapeutul poate ghida persoana să observe senzațiile corporale care apar atunci când vorbește despre o anumită experiență sau când își amintește de un context dificil.
Printre elementele importante ale abordării se numără:
Persoana este încurajată să observe ce se întâmplă în corp: tensiune, căldură, presiune, tremur, modificări ale respirației sau alte senzații.
Nu este vorba despre interpretarea automată a fiecărei senzații ca semn al unei traume, ci despre dezvoltarea unei relații mai atente cu propriile reacții.
În locul confruntării bruște cu o amintire copleșitoare, experiența este abordată gradual, în secvențe tolerabile.
Ideea este de a evita suprasolicitarea emoțională și de a permite persoanei să rămână conectată la ceea ce se întâmplă în prezent.
În această metodă, atenția poate alterna între senzațiile dificile și senzațiile sau experiențele asociate cu siguranța, stabilitatea și confortul.
De exemplu, o persoană poate observa tensiunea din piept și apoi poate reveni la senzația de sprijin oferită de scaun sau de contactul picioarelor cu podeaua.
Persoana învață să recunoască mai devreme semnele activării emoționale și să își dezvolte modalități de a reveni la o stare mai echilibrată.
Este important de precizat că acestea sunt elemente ale modelului terapeutic, nu mecanisme a căror eficiență individuală a fost demonstrată în mod egal prin studii clinice.
Somatic Experiencing este utilizată în special în lucrul cu experiențe traumatice și simptome asociate stresului posttraumatic.
Poate fi o opțiune de explorat împreună cu un specialist pentru persoanele care observă că experiențele dificile continuă să le influențeze reacțiile corporale și emoționale.
Totuși, nu orice tensiune musculară, dificultate de respirație sau stare de agitație are la bază o traumă. Simptomele fizice persistente pot avea și cauze medicale, care trebuie evaluate corespunzător.
De asemenea, Somatic Experiencing nu trebuie considerată un substitut automat pentru tratamentele psihologice cu eficacitate bine documentată în PTSD, precum terapia cognitiv-comportamentală focalizată pe traumă sau EMDR.
Alegerea intervenției trebuie făcută în funcție de istoricul și nevoile persoanei, împreună cu un profesionist calificat.
Există o tendință de a ne judeca pentru reacțiile pe care nu le putem controla imediat.
Ne spunem că ar trebui să fim mai relaxați, să nu mai fim atât de sensibili, să nu ne mai gândim la trecut și să nu mai reacționăm atât de intens. Dar schimbarea nu apare întotdeauna prin simpla decizie de a nu mai simți ceva.
Uneori, avem nevoie să înțelegem ce declanșează reacțiile noastre, cum se manifestă ele și ce ne-ar putea ajuta să ne simțim din nou în siguranță.
Somatic Experiencing propune tocmai această schimbare de perspectivă: să acordăm atenție și experienței corporale, nu doar gândurilor și amintirilor.
Nu pentru că toate răspunsurile se află în corp și nici pentru că orice suferință poate fi rezolvată printr-o tehnică somatică. Ci pentru că experiența umană este integrată: ceea ce gândim, simțim și trăim fizic se influențează reciproc.
Poate că nu trebuie să îți forțezi corpul să uite ceea ce ai trăit. Poți începe prin a înțelege de ce reacționează așa și prin a-i oferi, treptat, experiențe noi de siguranță.
Adresa
Email
Telefon