- Email: psiholog@oanasavin.ro
- +40722299322
Dacă nu ar exista teama de eșec și constrângerile financiare, ai continua să faci ceea ce faci acum sau ai alege o altă carieră?
Există un moment în viața profesională în care începi să îți pui întrebări pe care poate le-ai amânat ani întregi.
„Dacă nu aș mai lucra aici, ce aș face?”, „Dacă aș lua-o de la capăt, aș alege aceeași profesie?”, „Am ales acest drum pentru că mi l-am dorit sau pentru că era ceea ce se aștepta de la mine?”, „De ce nu mă mai simt motivat, deși am ajuns acolo unde mi-am propus?”
Uneori, aceste întrebări apar după o perioadă de epuizare profesională. Alteori, după o promovare care nu aduce satisfacția așteptată, după întoarcerea din concediul de creștere a copilului, după pierderea unui loc de muncă sau în urma unei schimbări importante în viața personală.
Există și persoane care nu au avut niciodată sentimentul că și-au ales cu adevărat profesia. Au urmat o facultate pentru că era considerată o alegere sigură, au preluat așteptările familiei sau au ales o meserie pentru stabilitate financiară.
Ani mai târziu, descoperă că succesul profesional și satisfacția personală nu sunt întotdeauna același lucru.
În astfel de momente, consilierea în carieră poate deveni un instrument important de clarificare și orientare.
La prima vedere, schimbarea profesională pare o decizie practică: identifici o altă oportunitate, îți actualizezi CV-ul, urmezi o formare și aplici pentru un nou loc de muncă. În realitate, schimbarea carierei poate activa o serie de dificultăți psihologice.
Pentru mulți oameni, profesia este mai mult decât o sursă de venit. Este o parte importantă a identității personale. Ne prezentăm prin ceea ce facem. Ne construim statutul social, sentimentul de competență și imaginea despre propria valoare prin intermediul rolului profesional. De aceea, renunțarea la o profesie poate fi resimțită ca o pierdere de identitate.
Un medic care își dorește să renunțe la practica medicală poate simți că dezamăgește nu doar familia, ci și propria imagine despre ceea ce înseamnă să fie un om valoros.
Un manager care nu mai vrea să conducă echipe poate interpreta această dorință ca pe un regres, chiar dacă ceea ce caută este un stil de viață mai echilibrat.
O persoană care a investit zece ani într-o anumită specializare poate simți că orice schimbare ar însemna să piardă tot ce a construit.
Dar anii investiți într-un domeniu nu obligă pe nimeni să rămână acolo pentru totdeauna. Experiența acumulată nu dispare atunci când alegem o altă direcție. Competențele, disciplina, capacitatea de adaptare și cunoștințele dobândite pot deveni resurse pentru un nou început.
Un fenomen psihologic relevant în deciziile de carieră este costul irecuperabil. Acesta descrie tendința de a continua o investiție pentru că am alocat deja timp, bani și energie, chiar dacă perspectiva viitoare nu mai justifică acea investiție.
În carieră, poate arăta astfel:
„Am făcut șase ani de facultate. Nu pot să fac altceva.”
„Am muncit atât de mult să ajung în poziția aceasta. Ar fi absurd să renunț.”
„Am investit în toate certificările. Trebuie să continui.”
Problema este că trecutul nu poate fi recuperat prin menținerea unei alegeri care nu mai corespunde nevoilor actuale. Deciziile profesionale ar trebui să țină cont nu doar de ceea ce am investit, ci și de ceea ce ne dorim să construim în continuare.
Consilierea în carieră poate ajuta la separarea investiției emoționale în trecut de evaluarea realistă a oportunităților viitoare.
Atunci când apare nemulțumirea profesională, prima reacție poate fi să ne gândim la o schimbare radicală. Dar nu orice nemulțumire înseamnă că am ales profesia greșită.
Uneori, problema este mediul de lucru. Alteori, stilul de management, lipsa autonomiei, volumul excesiv de muncă, absența recunoașterii sau imposibilitatea de a avea o viață personală echilibrată.
Să presupunem că o persoană lucrează în marketing și nu mai simte satisfacție profesională. Ar putea decide că trebuie să schimbe complet domeniul.
Dar, explorând mai atent situația, descoperă că îi place creativitatea, îi place să dezvolte strategii și să lucreze cu oamenii. Ceea ce nu mai suportă este presiunea permanentă, programul imprevizibil și lipsa autonomiei.
Poate că soluția nu este schimbarea profesiei, ci trecerea într-un alt tip de organizație, într-un rol diferit sau într-un mediu de lucru mai potrivit.
De aceea, este important să diferențiem între:
Fără această diferențiere, riscăm să schimbăm domeniul profesional pentru a descoperi că problema inițială ne însoțește și în noul loc de muncă.
Una dintre cele mai interesante dimensiuni ale consilierii în carieră este explorarea identității profesionale.
Mulți oameni știu foarte bine ce au de făcut la serviciu, dar nu știu să răspundă la întrebări precum:
Ce mă motivează cu adevărat?
În ce activități îmi pierd noțiunea timpului?
Ce tip de probleme îmi place să rezolv?
Prefer să lucrez independent sau în colaborare?
Am nevoie de predictibilitate sau de varietate?
Cât de importantă este pentru mine recunoașterea profesională?
Ce compromisuri nu mai sunt dispus să fac?
Aceste întrebări sunt importante, pentru că alegerea unei cariere nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe aptitudini.
O persoană poate avea abilități excelente de comunicare, dar să nu își dorească un rol care presupune interacțiune permanentă cu publicul. Poate avea competențe manageriale, dar să prefere activitatea de specialitate. Poate fi foarte creativă, dar să aibă nevoie de stabilitate și structură.
O carieră potrivită nu este neapărat aceea în care suntem cei mai buni, ci aceea în care competențele, interesele, valorile și nevoile noastre pot funcționa împreună într-un mod satisfăcător.
Imaginează-ți două persoane care ocupă aceeași poziție într-o companie. Ambele au rezultate bune, competențe similare și oportunități de promovare. Prima își dorește să avanseze, să coordoneze echipe și să aibă un rol cu influență strategică. A doua își dorește autonomie, flexibilitate și timp pentru proiecte personale. Pentru prima, o promovare poate reprezenta o sursă majoră de satisfacție. Pentru a doua, aceeași promovare poate însemna mai multe responsabilități, mai mult stres și mai puțin timp personal.
Nu există o alegere universal corectă.
Diferența este dată de valorile și prioritățile individuale.
În consilierea în carieră, explorarea valorilor poate include teme precum:
Un obiectiv important este ca deciziile profesionale să fie mai bine aliniate cu ceea ce contează pentru persoană, nu doar cu ceea ce este considerat prestigios sau dezirabil social.
Schimbarea profesională presupune incertitudine. Nu știm dacă vom reuși în noul domeniu, dacă vom câștiga la fel de bine, dacă vom găsi un loc de muncă potrivit sau dacă vom regreta decizia.
Pentru unele persoane, această incertitudine este suficientă pentru a amâna schimbarea ani întregi. Apare gândul: „Mai bine rămân unde sunt. Măcar știu la ce să mă aștept”. Această strategie poate oferi siguranță pe termen scurt, dar poate menține nemulțumirea pe termen lung.
Un alt obstacol este perfecționismul. Unele persoane simt că nu pot face o schimbare până când nu au toate răspunsurile, toate calificările și certitudinea că vor reuși. Dar nicio decizie profesională importantă nu vine cu garanții absolute.
În locul unei schimbări radicale și imediate, poate fi mai utilă explorarea graduală: discuții cu profesioniști din domeniul dorit, cursuri introductive, proiecte-pilot, voluntariat sau experiențe profesionale limitate.
Există oameni care, în ciuda rezultatelor foarte bune, se îndoiesc permanent de propriile competențe. Consideră că au avut noroc, că au păcălit cumva sistemul sau că ceilalți își vor da seama în curând că nu sunt suficient de buni. Acest fenomen este cunoscut sub numele de sindromul impostorului.
În carieră, poate avea consecințe importante. Persoana evită să aplice pentru promovări, refuză oportunități, nu își negociază salariul sau amână schimbarea profesională pentru că se consideră insuficient pregătită. Uneori, se suprasolicită pentru a demonstra permanent că merită să fie acolo unde se află.
Consilierea poate ajuta la explorarea relației dintre performanță, stimă de sine și nevoia de validare.
Un lucru important este să învățăm să evaluăm competențele pe baza dovezilor concrete, nu doar prin intermediul criticii interioare.
Cariera nu există într-un spațiu separat de restul vieții. Alegerea sau schimbarea unui loc de muncă poate fi influențată de relații, familie, sănătate, responsabilități parentale, situație financiară și nevoia de timp personal. O persoană care își dorește să devină părinte poate începe să reevalueze prioritățile profesionale. Cineva care a trecut printr-o perioadă de epuizare poate descoperi că nu mai este dispus să sacrifice sănătatea pentru avansarea în carieră. O persoană care se mută într-un alt oraș poate avea nevoie să își reconstruiască traseul profesional.
Aceste schimbări nu reprezintă lipsă de ambiție. Ele pot reflecta o evoluție a priorităților și o redefinire a ceea ce înseamnă succesul.
O carieră satisfăcătoare nu trebuie să ocupe întregul spațiu al identității noastre.
Consilierea în carieră este un proces structurat de explorare și orientare profesională, care urmărește să ajute persoana să ia decizii informate privind traseul său profesional. Nu se adresează exclusiv adolescenților, care trebuie să aleagă o facultate.
Poate fi utilă studenților, persoanelor aflate la începutul carierei, profesioniștilor care își doresc o schimbare, persoanelor care revin pe piața muncii sau celor care se confruntă cu dificultăți în identificarea unei direcții profesionale.
În funcție de obiective, procesul poate include:
Explorarea activităților preferate, a domeniilor de interes și a tipurilor de sarcini care oferă satisfacție.
Identificarea abilităților dobândite, a punctelor forte și a competențelor care pot fi transferate către alte domenii.
Înțelegerea priorităților personale și a condițiilor în care persoana poate avea o experiență profesională satisfăcătoare.
Identificarea unor domenii, ocupații și trasee de formare compatibile cu profilul persoanei.
Explorarea fricii de schimbare, a convingerilor limitative, a nesiguranței și a constrângerilor financiare sau familiale.
Stabilirea unor obiective realiste, a etapelor necesare și a resurselor care pot susține schimbarea.
Procesul poate utiliza interviuri de consiliere, exerciții de autocunoaștere, instrumente psihometrice validate și explorarea pieței muncii.
Testele de personalitate sau de interese profesionale sunt instrumente de sprijin, nu verdicte care stabilesc ce profesie trebuie să urmeze cineva.
Poate fi momentul să apelezi la consiliere dacă:
Este important de menționat că epuizarea profesională, depresia sau anxietatea pot influența puternic percepția asupra carierei. În asemenea situații, consilierea în carieră poate fi completată de evaluare și sprijin psihologic sau medical, după caz.
Poate că una dintre cele mai apăsătoare presiuni ale vieții profesionale contemporane este ideea că trebuie să ne găsim vocația și să știm exact ce vrem să facem pentru tot restul vieții.
Dar oamenii se schimbă. Interesele evoluează, valorile se reorganizează, apar responsabilități noi și descoperim competențe pe care nu știam că le avem. Este posibil ca profesia potrivită la 22 de ani să nu mai fie cea potrivită la 40 de ani.
Este posibil să descoperim că ne dorim mai multă libertate, mai multă stabilitate sau o activitate cu un impact social mai vizibil. Și este perfect legitim să ne reconsiderăm alegerile.
Consilierea în carieră nu oferă o formulă magică și nici nu poate elimina toate incertitudinile unei schimbări profesionale. Dar poate oferi ceva foarte valoros: un spațiu în care să înțelegem de ce am făcut anumite alegeri, ce ne dorim în prezent și ce alternative avem.
Poate că nu ai eșuat în cariera pe care ai construit-o. Poate că pur și simplu ai devenit un alt om față de cel care a făcut primele alegeri profesionale. Iar următorul pas nu este să te obligi să rămâi același, ci să descoperi ce fel de viață profesională ți se potrivește acum.
Adresa
Email
Telefon