Bolile si simptomele din perspectiva sistemica
Bolile si simptomele ne invata din perspectiva constiintei sistemice sa ne uitam la ceva ce lipseste sau este exclus din sistemul familial. Prin munca de constelatii nu este vorba despre a gasi solutii, ci doar de a ne uita in sistemele familiei, la persoanele carora nu le-a fost respectat locul sau la ceva ce nu a fost recunoscut sau onorat.
Putem incepe sa ne uitam la sanatate, viata, moarte si alte metaconcepte ca la niste atitudini pe care le-am invatat de la parintii nostri si acestia la randul lor de la stramosii lor. Este important sa intelegem iubirea ca fiind forta majora a bunastarii, respectului, pacii interioare si aceasta ne poate invata sa ne uitam la procesul bolii si al mortii.
Exista 3 dinamici ale incurcaturilor sistemice si identificarilor cu suferinta/boala din familie:
-“te urmez”
-“eu in locul tau”
-“ispasesc pentru tine”
Exercitiu: Ne putem imagina, intr-o stare meditativa ca avem in spate o piramida cu varful indreptat catre noi, iar in spate se afla mai multe generatii, cat de multe putem cuprinde in imaginatia noastra. Apoi putem sa ne imaginam prin ce au trecut aceste generatii: razboaie, revolte, foamete, emigrari si altele, care exista cu siguranta in toate sistemele familiale. Ne putem uita ce tipare exista in generatiile trecute si apoi am putea rosti: ”Pentru ca suferinta ta/voastra sa nu fie in zadar, voi face ceva bun cu viata mea in onoarea ta/voastra”.
Suferim din loialitate din 3 perspective ale constiintei:
– constiinta personala, adica valorile familiei de origine sunt luate in interior prin introiectare;
– constiinta colectiva, mai impersonala, cere un echilibru si are legatura cu supravietuirea clanului, grupului. Cand cineva e exclus, respins, omorat, din loialitate cineva dintre descendenti, va purta aceste sentimente.
– metaconstiinta, integreaza tot si este dincolo de tine ca persoana si de grupul tau. Ne ajuta sa ne eliberam de incurcaturi sistemice si identificari.
Conceptul de “loialitate oarba”, asa cum e numita in munca de constelatii se refera la fidelitatea si iubirea neconditionata a copilului fata de parintii sai, acesta preluand dinamici inconstiente, boli, tipare de comportament, emotii, pe care le va manifesta in viata lui, pentru a fi asemenea parintilor sai. Aceasta miscare inconstienta de fi la fel cu parintii sai, are la baza nevoia copilului de a fi vazut si iubit de acestia si genereaza incurcaturi sistemice si identificari. Ulterior, toate aceste nevoi neindeplinite din copilarie, le ducem cu noi in viata de adult si ajungem sa proiectam figurile parentale pe persoanele importante din viata noastra, in incercarea de satisfacere a nevoilor. Aceasta nu este o solutie, pentru ca aceste nevoi nu pot fi indeplinite de catre partenerii de viata sau de catre alte persoane, asa ca e util sa ne putem maturiza emotional si sa incepem sa avem noi insine grija de toate nevoile neindeplinite (reparentaj). Doar asa putem renunta la criticile si nemultumirile fata de parinti si putem accepta povestea noastra de viata asa cum a fost, pentru ca ulterior sa traim liberi si sa putem face diferit de parintii nostri, eliberati de incurcaturi sistemice si identificari.
Simptomul sau boala este un fir care ne conduce catre radacina problemei si are potentialul de a ne aduce in prezenta si in asumarea propriei identitati. Un simptom poate apare si pentru a ne tine alaturi de o persoana pentru a fi vazut / a primi iubire (beneficiul bolii).
Incurcatura sistemica sau identificarea trebuie intai constientizata, iar durerea ne poate aduce in acest punct. Adultul are abilitatea de a putea oferi compasiune partii din el care este inca loiala dinamicilor familiale. Primul pas in acest proces este sa ne reconectam cu instanta copilului, pentru a experimenta si simti memoriile si emotiile dureroase, care pot fi astfel eliberate. Al doilea pas este sa lasam in urma ceea ce apartine altor membri ai sistemului familial – durerea, suferinta, tristetea -, constientizand ca nu sunt ale noastre si respectand astfel destinul celor dinaintea noastra.
Munca de constelatii ofera perspectiva mai larga pentru a ne uita la potentialul miscarii catre vindecare. Unele simptome apar mai frecvent, ca un tipar in interiorul sistemului familial si sunt conectate cu anumite dinamici. Intrebarile care se pot pune in acest caz sunt: De ce a aparut acest simptom? La ce foloseste sau ce anume imi arata? Cand/care erau circumstantele in care a aparut pentru prima data? Cine din sistemul meu familial a mai avut acest simptom?
Suntem cu totii conectati la o forta mai mare care regleaza. E folositor sa ne expunem simptomului, sa-l percepem si sa-l exploram. E un privilegiu sa intri in contact cu simptomul, pentru ca astfel poti simti emotiile copilului, iar ca adult este nevoie sa-ti depasesti frica de a intra in contact cu durerea. Cand se poate crea o distanta ca sa vedem trauma, ne putem elibera. Loialitatea ne spune ca suferinta este mai usoara decat permisiunea de a ne vindeca si de aici o ambivalenta intre dorinta de a gasi o solutie pentru vindecare, dar si frica de a ne uita la trauma. De asta este nevoie de un efort permanent de a deveni constienti si maturi emotionali. Frazele care se pot folosi in constelatii sunt de genul: ”Pentru ca suferinta ta sa nu fi fost in van, eu voi trai bine si in pace timpul care mi-a fost acordat“. “Voi lasa cu tine ce-ti apartine tie”. “Consimt cu ceea ce este, asa cum este.” A consimti inseamna sa nu mai lupt, sa nu ma mai impotrivesc si sa las sa plece ce nu-mi apartine si nu-mi mai foloseste.
Din punct de vedere neurologic, plasticitatea creierului ne permite sa ne insusim prin practica noi cai neuronale, noi comportamente si moduri de gandire, care sa inlocuiasca vechile tipare.
“Nu exista floare de lotus fara mal si nici fericire fara durere si tristete”, Thích Nhất Hạnh.