Abordarea emoțiilor în munca de constelații

Abordarea emoțiilor în munca de constelații

Există emoții care duc la conștientizare și emoții care împiedică conștientizarea. Există emoții care fac posibilă o soluție, de exemplu iubirea și emoții care împiedică o soluție, de exemplu ura. Este foarte important să le putem diferenția.

Bert Hellinger, creatorul metodei constelațiilor, a făcut o distincție interesantă între patru tipuri de sentimente, clasificând sentimentele (emoțiile) în primare, secundare, sistemice și meta-sentimente. El precizează că principala diferență dintre sentimentele primare și cele secundare este că sentimentele primare susțin acțiunea constructivă, în timp ce sentimentele secundare consumă energie, care altfel ar putea sprijini schimbarea. De exemplu, frica este un sentiment primar atunci când te sprijină să alergi pentru viața ta, când un tigru te urmărește. Este însă un sentiment secundar atunci când împiedică atingerea obiectivelor.

Această distincție descrie cu acuratețe ceea ce are loc în procesul de creștere al nivelului de diferențiere. O persoană care dezvoltă un nivel superior de diferențiere, încetează să-și folosească sentimentele și emoțiile într-o manieră manipulativă. Cu cât conexiunea cu sentimentele noastre primare este mai puternică, cu atât rolul lor devine mai evident în viața noastră – să ne îndrume și să ne conducă către acțiuni eficiente.

Emoții primare

Atunci când o persoană este încurajată să simtă și să exprime un sentiment primar, acest lucru o conduce la o acțiune precisă. Ura primară, de exemplu, poate împinge o persoană să rămână în picioare. Durerea primară poate ajuta pe cineva să o poată simți pe deplin. Vinovăția primară poate împinge pe cineva să ia acțiunea corectă, să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile sale, să accepte consecințele și să găsească modalități de a repara relațiile distruse.

Emoțiile primare sunt cele care apar dintr-o situație prezentă și sunt adecvate acelei situații. Acestea sunt adesea foarte intense, dar nu durează prea mult. În clipa în care cineva se lasă cuprins de ele, manifestarea lor încetează și persoana depășește situația, iar emoțiile se sfârșesc. Emoțiile primare sunt de asemenea conștiente și direcționate către exterior. Emoțiile primare ne implică într-o situație în care empatizăm, dar în același timp rămânem centrați.

Emoții secundare

Exprimarea sentimentelor secundare, pe de altă parte, înrăutățește o situație în loc să o îmbunătățească. Când o persoană exprimă sentimente secundare, acestea o mențin în postura de victimă, favorizând dependența, în locul eliberării și al autonomiei. Emoțiile secundare caută să obțină atenția, în timp ce emoțiile primare nu.

Dacă o persoană închide ochii, experimentează, de regulă, emoții secundare, care reprezintă un mecanism de apărare față de intensitatea emoțiilor primare și față de acțiune. Ochii închiși sunt un indicator că avem de-a face cu emoții secundare, pentru că sursa emoțiilor secundare este o imagine interioară, nu realitatea. Este util ca persoana să-și deschidă ochii și astfel poate ieși din emoțiile secundare.

Emoțiile sistemice

Al treilea tip de sentimente descrise de Hellinger sunt sentimente care au fost preluate din sistem: atunci când ceea ce simțim ca fiind propriile sentimente, sunt de fapt sentimentele altcuiva. Ori de câte ori simțim un sentiment care aparține altcuiva, suntem de fapt prinși în ceva care nu este creat de noi, iar încercările noastre de a acționa, de obicei eșuează.

Membrii familiei cu niveluri de diferențiere scăzute adesea își transferă, împrumută și fură reciproc sentimentele. De obicei, sentimentele sistemice sunt trăite foarte intens de persoana care le simte, iar identificarea sa extrem de puternică cu sentimentul, o face să creadă că este autentic. Dar atunci când oamenii manifestă sentimente sistemice, ei privează de fapt pe altcineva de posibilitatea de a experimenta sentimentul său primar și de capacitatea de a acționa eficient. Este important să învățăm să refuzăm asumarea sentimentelor care nu ne aparțin și să le întoarcem persoanei căreia îi aparțin.

Emoțiile pe care le preluăm de la alții rezultă prin identificarea cu o altă persoană din sistemul familial. Acest lucru este vizibil destul de des în constelațiile de familie. O persoană este eliberată de aceste emoții, doar atunci când îi devine clar de la cine le-a preluat sau pentru cine le poartă. În marea majoritate a cazurilor, aceste emoții sunt dictate de iubirea primară. Identificarea te obligă să simți că ești la fel ca acea persoană, întrucât aceasta nu poate fi percepută ca o entitate diferită. În constelații, imediat ce persoana cu care se identifică, este adusă în fața celui care se identifică și acesta este capabil s-o privească, s-o prețuiască și s-o iubească, ca pe o persoană diferită, identificarea se poate încheia.

Meta-sentimentele

Al patrulea tip de emoții sunt meta-sentimentele sau sentimentele existențiale. Ele sunt sentimente superioare, fără emoționalitate și sunt motivație și forță de a acționa. Din exterior pot apărea ca lipsă de sentimente, dar de fapt conduc la o totală centrare. Când cineva se confruntă cu o situație provocatoare, are nevoie să atingă acest nivel. Cuvântul „meta” are sensul accesării unui nivel superior. O imagine reprezentativă ar fi aceea a urcării pe un munte, în locul rămânerii jos, în zgomotul și forfota traficului. De pe munte poți avea o privire de ansamblu, fiind, în același timp centrat și este o modalitate de a accede la meta-nivel. Acest lucru poate fi făcut și prin retragerea în „vidul sau centrul gol”, în acel loc în care ne simțim complet centrați. Din punctul „vidului gol” ești profund conectat la câmpul de forță al celuilalt și poți fi eficient, chiar și dacă nu întreprinzi nimic.

Din experiența sa de lucru în constelații, Hellinger spunea că atunci când o persoană vorbește din adâncul ființei sale, cu voce normală, sentimentele sale sunt cele mai puternice. Când apar emoții foarte puternice, este recomandat să le experimentăm fără cuvinte, doar respirând profund. Acest fapt permite emoțiilor să meargă mai adânc, decât dacă ne manifestăm foarte emoțional.

Despre meta-sentimente, Hellinger spune: „meta-sentimentele au o cu totul altă calitate. Sunt emoții pe care te poți baza complet. Sunt sentimente sau senzații fără emoționalitate, complet clare. Sunt energie pură, concentrată. Curajul, smerenia, seninătatea, înțelepciunea și satisfacția profundă, fac parte din această categorie. Când apar meta-sentimente, ele sunt trăite ca daruri. Nu le poți face să se întâmple, vin singure ca binecuvântări. Sunt recompensa pentru experiența de viață – precum fructele coapte.”

În multe privințe, meta-sentimentele sunt premiul sau darul pentru progresul real în munca de diferențiere. Când o persoană dedică un efort sincer pentru a-și ridica nivelul de diferențiere, ea devine mai înțeleaptă. Înțelepciunea, scrie Hellinger, „este asociată cu curajul, smerenia și energia vieții. Este un meta-sentiment care ne ajută să facem distincția, între ceea ce este cu adevărat important și ceea ce nu este. Înțelepciunea nu înseamnă că știu multe, ci că sunt capabil să stabilesc ce este potrivit pentru situația imediată și ce nu. Îmi spune ce cere integritatea mea personală de la mine, în fiecare situație. Înțelepciunea este întotdeauna legată de acțiune. Înțelepciune înseamnă să pot stabili dacă ceva este posibil sau nu. Este asemănător armoniei experimentate de cineva care înoată într-un râu liniștit. Cel mai mic curent este perceptibil. Sau dacă cineva este într-o barcă și pânzele sunt deschise și cea mai mică pală de vânt se face simțită. Un om înțelept nu își deduce acțiunile din principii, dar ceea ce este cerut de situație este perceput direct. De aceea, comportamentul persoanei cu adevărat înțelepte este adesea surprinzător.”

Meta-sentimentele au calitatea de a permite detașarea – nimic nu este dificil, nimic nu este dramatic. Poți ajunge aici, dacă te eliberezi de propriile încurcături sistemice, iar în constelațiile de familie este ușor să vezi cum se poate face acest lucru.