Pentru acesti termeni nu exista definitii acceptate in mod universal. Cuvintele „psihoterapie” si „consiliere” sunt utilizate, adesea, ca sinonime. Totusi, de obicei, se presupune ca psihoterapia este o interventie mai profunda si de mai lunga durata aplicata de catre un specialist cu o formare mai aprofundata, la clienti care prezinta probleme mai complexe. Termenul „consiliere” se asociaza frecvent cu o atitudine suportiva din partea consilierului, cu oferirea unor sugestii si interventii centrate pe comportament, presupunand o durata relativ scurta a tratamentului.
Termenul „consultatie” se utilizeaza din ce in ce mai des. Acesta denota o relatie colaborativa intre client si consultant. Clientul participa activ in deciziile privind temele discutate in cadrul sedintei si in gasirea unor solutii.
Psihiatrul este absolvent al facultatii de medicina, fiind specializat in psihiatrie, specialitate medicala care se ocupa de prevenirea, diagnosticul si tratamentul bolilor psihice. Instrumentul terapeutic principal utilizat de psihiatru este prescrierea medicatiei potrivite.
Psihologul este absolvent al facutatii de psihologie, fiind expert in studiul psihicului si al comportamentului uman. Psihologii se pot specializa in diferite domenii, psihologia clinica fiind una dintre acestea.
Psihoterapeutul este un specialist care are o formare postuniversitara in psihoterapie. Instrumentul terapeutic principal utilizat de psihoterapeut este conversatia terapeutica si aplicarea anumitor tehnici specifice.
In cadrul primei intalniri, psihoterapeutul face o evaluare initiala a motivelor care l-au adus pe client la cabinet: problema, asa cum este vazuta ea de catre client, simptomele, situatia prezenta a clientului. Este important ca si clientul sa participe activ la aceasta prima intalnire: sa fie deschis si sincer in legatura cu gandurile si sentimentele sale, sa puna intrebari terapeutului, sa se pregateasca in prealabil cu un inventar al problemelor sale, pentru o descriere cat mai clara a acestora.
Tot la inceputul terapiei, psihoterapeutul stabileste, impreuna cu clientul, cateva obiective clare, care pot fi modificate pe parcurs. In felul acesta, clientul poate evalua singur daca pe parcursul terapiei simptomul sau problema resimtita s-au diminuat.
In cazul unei terapii reusite, clientul simte, la un moment dat, un sentiment de usurare, insotit de mai multa energie, de dorinta de a se implica in activitati sau relatii noi. Un alt indicator, care apare dupa o anumita perioada de timp, este atunci cand persoana realizeaza ca nu mai face aceleasi greseli, care inainte se inscriau intr-un anumit tipar.
O discutie despre dificultatile resimtite cu o persoana empatica dar obiectiva, poate fi, in sine, folositoare. Spatiul terapeutic reprezinta un mediu sigur unde se gasesc explicatii, se contureaza diferite optiuni, se descopera si se insusesc modalitati alternative de gandire si de comportament.
Pornind de la realitatea faptului ca fiecare individ este unic, psihoterapia ajuta la:
Procesul terapeutic este al clientului, psihologul fiind mai curand un facilitator al schimbarii. Astfel, implicarea totala si angajamentul clientului sunt mai mult decat necesare, intrucat fara aportul personal sustinut al acestuia, vindecarea nu poate avea loc.
Securitatea si confidentialitatea sunt reperele profesionalismului sub care se desfasoara fiecare sedinta de psihoterapie. Intalnirea cu psihoterapeutul se constituie intr-un moment benefic de regasire interioara, departe de scena cotidianului, intr-un cadru cald si securizant, intr-o maniera care sa faciliteze redescoperirea propriei valori.
Pe parcursul sedintelor de psihoterapie ambii parteneri joaca un rol activ in procesul de optimizare, implicarea in relatia terapeutica devenind mai mult decat o simpla relationare.